Lauren scrise câteva note într-un caiet cu spirală, fără să răspundă.
— Ai fi putut să-ţi distrugi cariera, să-ţi risipeşti toţfc anii ăştia de muncă! Şi pentru ce? o judecă maică-sa.
— Şi tu ţi-ai risipit toţi anii ăştia de căsnicie. Şi, după; câte ştiu eu, nu i-ai salvat viaţa tatei.
Mama lui Lauren se ridică.
— Mă duc s-o plimb pe Kali, spuse ea, pe un ton secj luându-şi trenciul din cuier.
Şi ieşi din casă, trântind uşa.
— La revedere, murmură Lauren, cu o ureche la paj şii care se îndepărtau.
Doamna Kline se întâlni la picioarele scării cu un cu-'l rier care ducea un imens buchet de bujori albi şi căuta apartamentul lui Lauren Kline.
— Eu sunt doamna Kline, spuse ea, luând pliculeţul prins de celofan.
Ii spuse tânărului să lase florile în hol, de unde o să şi le recupereze ea, când se întoarce. îi dădu un bacşiş, şi băiatul plecă.
Coborând în stradă, ea deschise pliculeţul. Pe cartea de vizită, erau scrise cuvintele „Te voi revedea". Semnat „Arthur".
Doamna Kline boţi cartea de vizită şi o băgă în buzunarul impermeabilului.
în cartier era un singur scuar în care aveau voie să intre animalele. Dacă destinul ar avea raţiunile lui, omul — aşa, fără imaginaţie, cum este — le-ar găsi mereu nod în papură. Doamna Kline se aşeză pe o bancă; alături de ea, bătrâna doamnă care îşi citea ziarul simţi dorinţa de a intra în vorbă.
în spaţiul împrejmuit, rezervat câinilor, Kali se căţăra pe un jack russel care se odihnea la umbra blândă a unui tei.
— Am impresia că nu prea vă simţiţi bine, spuse bătrâna doamnă.
Doamna Kline tresări.
— Mă gândeam, pur şi simplu, răspunse mama lui Lauren. Căţeii noştri par să se înţeleagă bine...
— Pablo a fost atras întotdeauna de lungane. Totuşi, am să-i recitesc manualul; s-ar zice că ăştia sunt pe invers. Ce vă preocupă?
— Nimic.
— Dacă simţiţi nevoia să vă spuneţi oful, eu sunt persoana ideală: nici că aţi putea găsi o alta mai fudulă de ureche!
Doamna Kleine o privi pe Rose, care îşi vedea, înainte, de lectură.
— Aveţi copii? întrebă, cu o voce pierdută. Miss Morrison făcu „nu", din cap.
— Atunci, nu puteţi înţelege.
— Dar am iubit bărbaţi care aveau!
— N-are a face.
— Ce mă poate agasa chestia asta! protestă Rose. Oamenii care au copii se uită la ăia care n-au ca şi cum ar fi de pe o altă planetă. A iubi un bărbat e tot atât de complicat ca a creşte nişte ţânci!
— Nu împărtăşesc întru totul punctul dumneavoastră de vedere.
— Şi sunteţi, în continuare, căsătorită?
Doamna Kline îşi privi mâna. Timpul îi ştersese semnul lăsat de verighetă.
— Prin urmare, care sunt grijile pe care vi le prici-nuieşte fiica dumneavoastră?
Pret Te voi revedea
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
