Chirurgia
Actul chirurgical constă în a elimina o parte de ţesut bolnav de la o persoană supusă, în prealabil, anesteziei, în cazul cancerului, este vorba de eliminarea unei tumori sau de reducerea dimensiunilor ei, astfel încât să devină mai
sensibilă la un alt tratament (chimioterapie sau radioterapie), păstrând organul-gazdă. Chirurgia poate avea şi alte implicaţii, în special preventive sau reparatorii.
Chirurgia preventivă şi de diagnostic
> Chirurgia preventivă practică ablaţiunea unei tumori cu aspect malign, de exemplu o aluniţă suspectă, pentru a o analiza şi, eventual, a o trata şi a o împiedica să devină cu adevărat malignă.
> Chirurgia de diagnostic: atunci când există suspiciunea unei tumori maligne, chirurgul prelevează operatoriu, prin biopsie, un fragment de ţesut ale cărui celule sunt apoi analizate la microscop pentru a putea pune un diagnostic. Laparotomia este un act chirurgical care permite examinarea ţesutului suspect prin deschiderea abdomenului şi extragerea unei tumori, dacă este cazul (cancer ovarian, de exemplu).
Chirurgia curativă
Chirurgia de ablaţiune sau exereza
în cancerologie, ablaţiunea, sau exereza, constă în a extirpa tumoarea (tumorecto-mia), un organ întreg sau o parte a unui organ în scopul vindecării sau al remisiei bolii, în cursul unei tumorectomii, chirurgul extirpă tumoarea şi, uneori, chiar o parte a organului atins (dacă este invadat de celule canceroase), plus o marjă de ţesut sănătos precum şi ganglionii limfatici vecini, pentru siguranţă şi pentru certitudinea că nu mai rămân celule canceroase. Materialul prelevat este apoi analizat la microscop, în cursul unui examen histologic, pentru a studia natura celulelor implicate.
Ablaţiunea ganglionilor
Celulele canceroase pot migra în ganglionii limfatici care drenează organul pe care se află tumoarea iniţială, dar şi în alţi ganglioni. Lezarea se face din aproape în aproape, pe linie ganglionară, iar ganglionii atinşi trebuie extirpaţi. Ablaţiunea unui grup de ganglioni, situaţi în apropierea tumorii, poate însemna o speranţă de vindecare completă a bolii. Această curăţare ganglionară, numită şi limfadenectomie, poate fi justificată de o anumită necesitate - un ganglion invadat de celule canceroase, sau făcută din principiu dacă, în pofida absenţei unei invazii manifeste, există un risc de extensie important. Pentru anumite tipuri de cancer, în special de sân, este preferată tehnica numită a ganglionului santinelă, care permite să nu fie înlăturat tot lanţul gan-glionar, cu condiţia ca ganglionul „martor" (sau santinelă), prelevat izolat şi analizat în cadrul unei biopsii, să nu fie invadat.
Ablaţiunea metastazelor
în anumite cazuri, actul chirurgical se impune şi pentru alte organe, astfel încât să fie distruse metastazele care rezidă pe acestea. Astfel, putem fi constrânşi să recurgem la ablaţiunea unor metastaze pulmonare, hepatice sau osoase, care necesită tehnici chirurgicale diferite, în funcţie de organele atinse, dar şi operaţii succesive.
Chirurgia de conservare
Ea are ca scop extirparea întregii tumori (cu o marjă de ţesut sănătos), dar nu întregul organ. Se vorbeşte şi despre tumorectomie sau de exereza tumorii. Chirurgia de conservare este, în general, asociată radioterapiei sau chimiote-rapiei, fiind astfel din ce în ce mai puţin mutilantă: ea conservă din ce în ce mai multe organe.
Tratamentul chirurgical al cancerului de sân este un exemplu în sine: mai multe studii internaţionale au arătat că, într-un stadiu precoce al bolii, o tumorectomie urmată de o radioterapie dă aceleaşi rezultate bune ca o mastectomie (ablaţiunea totală a sânului), cu o rată de supravieţuire şi un coeficient redus de recădere, similare.
Chirurgia paliativă
Actele de chirurgie paliativă sunt practicate cu ocazia unei ablaţiuni sau a unei reconstrucţii şi constau în aşezarea unor derivaţii sau a unor stomii destinate înlocuirii unei părţi a unui organ pentru a-i facilita sau a-i înlocui funcţionarea. Astfel, o derivaţie permite conservarea utilizării unui organ deturnând, printr-o sondă, trecerea materiilor (a urinei, de exemplu) spre exteriorul corpului. O stomie este o deschidere practicată în piele, la care se îmbină o pungă, pentru a permite evacuarea fecalelor.
De exemplu, în cazul cancerelor din sfera ORL se practică traheostomia, colo-stomia pentru tumorile digestive sau ovariene, gastrostomia pentru cancerul stomacului sau al esofagului; derivaţiile urinare se aplică în cazul cancerelor ginecologice sau de prostată.
