• Ion Iliescu şi comandoul în bună parte alogen format din generali pensionari ca Militam, Kostyal şi alţii au lăsat graniţele deschise la ordinul celor pe care i-au slujit, declanşând operaţiuni de confiscare a dosarelor lor de agenţi şi răfuiala cu ofiţerii de Securitate care i-au depistat şi urmărit. Prin graniţele deschise s-au scurs comandourile străine care au acţionat în decembriada.
• Cum varianta război civil între Armată şi Securitate n-a reuşit, cum Occidentul n-a mers pe ipoteza autonomizării Transilvaniei şi a extinderii Basarabiei până la Carpaţi, serviciile speciale ungureşti au scos din jobenul lor revizionist o variantă cosmetizată ad-hoc a vetustului „plan Werth".
Iată varianta:
- prin graniţele deschise pomparea masivă de materiale de propagandă şovin-revizioniste aflate în stoc. De armament, muniţie, dispozitive de conducerea focului de la distanţă. Plasarea de rezidenţi din cei 300 de ofiţeri de informaţii şi diversiune care-au acţionat în decembriada;
- catehizarea ultrarevizioniştilor autohtoni şi organizarea grupurilor de câte zece etnici unguri;- oficializarea schemei UDMR pregătită din timp, lansarea Platformei Program, organizarea structurilor teritoriale până la nivel de comună şi sat;
- pregătirea liderilor;
- pregătirea paramilitară;
- alegerea momentului acţiunii de secesiune prin radicalizarea etnicilor maghiari.
• Spre a nu lăsa timp ca noile structuri ale statului schilodit de decembriada să se consolideze, profitând de anihilarea Securităţii Statului şi a organelor informative, de haosul din Armată, de criminala deschidere a graniţelor, Budapesta, foarte atentă Ia opţiunile NATO şi vest-europene, a renunţat la planurile maximale de anexare a Transilvaniei sau de autonomizare, punând în lucrare varanta minimă: recrearea Regiunii Autonome Maghiare, pivotul viitoarelor acţiuni revizioniste.
Forţa de şoc în România: UDMR-ul.
• ACUM ORI NICIODATĂ (2)
• ION ILIESCU, MARIONETA BUDAPESTEI, care îi cere pe cale diplomatică (şi discretă) să accepte că Ungaria (care i-a dat ajutor masiv să se agate de scaunul prezidenţial) să-şi aniverseze cei 142 de ani de la revoluţia kossuthiană... în România. Ştim ce a însemnat acea revoluţie pentru noi, în afara bestialităţilor şi a genocidului;
- Cererea este fără precedent în istorie;
- Aduce o ofensă gravă poporului român şi memoriei victimelor genocidului săvârşit de armata ungară atunci. Ca şi în timpul ocupţiei horthyste;
- Induce ideea politică conform căreia România îl neagă pe Avram lancu şi revoluţia transilvană de la 1848, acceptând ca stindard tezele kossuthiene: UNIRE (cu Ungaria) SAU MOARTE.
