Diferite feluri de a fi prizonier
începutul a fost greu, acum asta e. Abia am citit primul rând din acest text şi îmi vine să mă dau cu capul de pereţi, pentru că nu pot accepta ca Gago să fie îndrăgostit de Lil; de fapt, n-am aflat acest lucru decât cu câteva rânduri mai sus, dar în cazul acesta timpul e diferit; de exemplu, tu, care abia începi să citeşti această pagină, afli că eu nu sunt de acord şi ştii astfel dinainte că Gago s-a îndrăgostit de Lil, dar lucrurile nu stau aşa: tu nu erai încă aici (şi nici textul) când Gago era amantul meu; nici eu nu sunt aici, dat fiind că deocamdată nu ăsta e subiectul textului, iar eu nu am nimic de-a face cu ceea ce se va întâmpla când Gago se va duce la cinematograful Libertad să vadă un film de Bergman, iar între două flashuri de publicitate de proastă calitate va descoperi picioarele lui Lil alături de propriile picioare şi, exact cum spuneStendhal, va începe o cristalizare fulgurantă (Stendhal crede că e progresivă, dar nu şi Gago). Cu alte cuvinte, eu unul resping acest text în care cineva scrie că eu resping acest text; mă simt prins în capcană, jignit, trădat, pentru că nici măcar nu sunt eu cel care o spune, ci altcineva care mă manipulează, mă reglează, mă coagulează, ba chiar aş spune că, în plus, îşi bate joc de mine, cred că e clar ceea ce scriu: aş spune că, în plus, îşi bate joc de mine.
îşi bate joc şi de tine (tu, care abia începi să citeşti această pagină, aşa scrie mai sus) şi, ca şi cum asta n-ar fi de-ajuns, de Lil, care habar n-are că Gago e amantul meu şi cu atât mai puţin că Gago nu se pricepe deloc la femei, deşi la cinematograful Libertad etcetera.
Cum pot eu să accept ca la ieşire să discute împreună despre Bergman şi Liv Ullmann (amândoi au citit memoriile lui Liv şi, bineînţeles, subiectul e numai bun pentru un whisky şi marea fraternizare estetico-libidinoasă, drama actriţei-mame care vrea să fie mamă fără să renunţe la a fi actriţă, cu Bergman în arierplan, mare ticălos de cele mai multe ori pe plan patern şi marital); toate astea durează până la opt şi-un sfert, când Lil zice: trebuie să plec acasă, mama e cam bolnavă, Gago
