Umberto Eco

Umberto Eco s-a nascut la Alessandria (Piemonte) la 16 ianuarie 1932.

Studii si activitate academica
Studii universitare la Torino, luîndu-şi licenţa în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii '60 a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa ştiinţifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor şi o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

Romancierul
Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu “Numele trandafirului”, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii concepte ale postmodernismului. A scris mai multe romane.

•  Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, şi Premiul pentru Cea mai bună carte a anului ;
•  Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella ;
•  Insula din ziua de ieri, 1994;
•  Baudolino, 2002.
•  Misterioasa flacără a reginei Loana

Semioticianul
A publicat numeroase studii de semiotică, de estetică şi teorie literară

• Opera deschisă, 1962 ;
• Apocaliptici şi integraţi, 1964;
• Poeticile lui Joyce, 1966;
• Structura absentă, 1968;
• Formele conţinutului, 1971;
• Tratat de semiotică generală, 1975;
• Cum se scrie o teză de licenţă, 1977;
• Lector in fabula, 1979;
• Semiotica şi filosofia limbajului, 1984 ;
• Limitele interpretării, 1990 ;
• Şase plimbări prin pădurea narativă, 1994 ;
• Interpretare şi suprainterpretare, 1975 ;
• Despre literatură, 2002,
• Kant şi ornitorincul, 1997
• articole (reunite în volumele Jurnal minim, 1963 ; Al doilea jurnal minim, 1990 ; Secretul Minervei, 2001).