Totul părea foarte normal în acea noapte". Manifold făcea încercări cu un nou trepied pentru aparatul lui de fotografiat. îşi fixase trepiedul afară, ca să facă o serie de fotografii ale apusului de soare. „Am făcut şase instantanee consecutive şi, când am ieşit afară ca să-mi iau aparatul, am auzit un avion mic trecând pe deasupra capului".
Câteva zile mai târziu, Roy Manifold a developat filmul şi a descoperit pe acesta, pe lângă un apus minunat, un posibil indiciu asupra dispariţiei lui Frederick Valentich. „Am luat filmul", îşi aminteşte Manifold, „şi primele fotografii erau foarte bune, iar apoi am ajuns la una în care se vedea un obiect foarte straniu. (Vezi Foto 32). La început, nu am bănuit nimic ciudat şi nu am făcut legătură cu cazul Valentich. Vroiam să ştiu dacă se întâmplase ceva de la expunere sau dacă era ceva în neregulă cu aparatul de fotografiat. Am dus aparatul la sediul Kodak din Victoria şi le-am cerut să-mi explice ce era cu acel obiect. Ei m-au asigurat că nu avea nici o legătură cu procesarea sau cu filmul. Nu era o eroare a emulsiei sau altceva ce putea fi explicat".
După ce a citit despre dispariţia lui Frederick Valentich, Roy Manifold a trimis o copie a ciudatei lui fotografii lui Guido Valentich. El nu ştia nimic despre asemănarea izbitoare cu viziunea medium-ului. Valentich 1-a convins pe Manifold să trimită negativul fotografiei pentru o amplificare prin computer şi analiză de laborator, •în Statele Unite. Analizele pe computer ale OZN-ului au relevat că acesta era o sferă solidă, probabil metalică, de aproximativ două sute de metri diametru. Faptul că fotografia a fost făcută doar cu câteva minute înainte ca Manifold să audă un avion uşor sugerează că OZN-ul din fotografie ar putea fi nava pe care o văzuse Frederick Valentich, înainte să dispară fără urmă.
Robert Dean consideră că dacă un fotograf amator care caută să prindă apusul de soare poate prinde în imagine OZN-ul, atunci în mod sigur Pine Gap ascunde fotografii mai multe şi mai bune ale întâlnirii lui Valentich. „Eu cred că Frederick Valentich a fost răpit de pe cer şi cred că întreaga operaţiune a fost probabil observată. Nu cred că Pine Gap a avut vreun amestec în cele întâmplate, dar sunt convins că ei au urmărit totul. Oamenii care îmi spun că extraterestrii şi OZN-urile sunt o grămadă de prostii sunt pur şi simplu neinformaţi. Ei nu au răbdarea să se uite la probe. Nu e nevoie să mă credeţi de cuvânt pe mine sau pe oricine altcineva vă spune asta. Există o cantitate enormă de dovezi acolo şi oamenii trebuie să înceteze să moţăie şi să se trezească. Totul este real. Nu o glumă".
Pentru Guido Valentich, realitatea OZN-urilor şi a întâlnirilor extraterestre a devenit ceva foarte important. Fiul lui a fost răpit de o forţă necunoscută. în fiecare an, el se întoarce la locul dispariţiei primului său născut şi aşteaptă - nici el nu ştie exact ce. Deocamdată, tot ceea ce are sunt fragmente dintr-o transcriere radio obţinută ilegal, care ar putea sau nu să reprezinte ultimele cuvinte ale lui Frederick, o fotografie incitantă, zvonuri despre un loc numit Pine Gap şi amintirea feţei zâmbitoare a lui Frederick, întorcându-se spre el şi spunând: „Hei, tată, va fi o zi minunată pentru zbor".
