Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Testul desenului familiei. Cu 103 figuri
Fragment Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Editura Trei
39,00 Lei
021 316 70 53
Cumpara cartea

Obiectivitate şi subiectivitate
Am văzut cum consemnul dat de noi „Desenează o familie pe care ţi-o imaginezi" extrăgea într-o mare măsură subiectul din câmpul realului, reprezentat de către familia sa adevărată, şi permitea proiecţiei să se facă mult mai liber.
Şi totuşi, în pofida acestui consemn de o mai mare libertate, un important număr de subiecţi, am spus-o deja, se comportă ca şi cum li s-ar fi dat consemnul clasic: „Desenează-ţi familia".
Din cele 1 200 de cazuri din statistica noastră, avem 150 de cazuri de familie reală, 660 de cazuri de familie imaginată şi 390 de cazuri intermediare.
1. FAMILIA ADEVĂRATĂ
Când subiectul, în pofida consemnului care i se dă, îşi impune respectarea obiectivitătii realului şi înfăţişează diferiţii membri ai familiei sale în ordine ierarhică, respectând la fiecare caracteristicile vârstei, ale sexului şi ale situaţiei, se pare că nu se poate vorbi câtuşi de puţin despre proiecţie şi că analiza desenului nu trebuie să aducă nimic în plus faţă de ceea ce se poate deduce dintr-o simplă discuţie cu subiectul în registrul conştient.
Dar este o greşeală: în majoritatea cazurilor, testul este totuşi valabil şi aduce o sumedenie de informaţii preţioase.
In primul rând, faptul de a fi transformat consemnul de mare libertate într-o strictă supunere faţă de real arată din partea subiectului o prevalentă foarte accentuată a principiului realităţii asupra principiului plăcerii. Problema care se pune, aşadar, este aceea de a şti dacă această prevalentă este semnul unei bune adaptări la realitate sau nu. De fapt, în majoritatea cazurilor, mai ales atunci când este vorba despre un copil destul de mic, va tre- 91 bui să o considerăm ca pe un semn al unei inhibiţii a spontaneităţii, al unei interdicţii a liberei exprimări a tendinţelor. Ea trădează aproape întotdeauna dezvoltarea unor intense apărări de tipul formaţiunii reacţionale şi ne poate pune pe urmele unui conflict nevrotic.
în al doilea rând, în ciuda obiectivitătii pe care o oferă în acest caz desenul familiei adevărate, este posibil să descoperim semne care ţin de proiecţia tendinţelor afective. Ordinea ierarhică a personajelor nu este întotdeauna perfect respectată şi o inversare neaşteptată poate fi revelatoare. Şi statura fiecăruia poate avea o valoare: oricare ar fi rangul pe care îl ocupă, unul dintre membrii familiei poate căpăta importanţă prin statura care îi este conferită. Perfecţiunea relativă a desenului unui personaj, bogăţia detaliilor sunt de asemenea indicii ale valorii care li se atribuie, în întrebările pe care le vom pune după aceea, va trebui să ţinem seama şi de aprecierea rolului şi a valorii fiecăruia.
în sfârşit, dacă identificarea cu realitatea este, într-un asemenea caz, determinată dinainte, pentru că subiectul este în mod necesar prezent în desenul său, dimpotrivă, identificarea cu dorinţa poate fi revelatoare pentru problemele particulare ale subiectului şi nu va trebui niciodată să omitem să-1 întrebăm: „După dorinţa ta, cine ai vrea să fii?".
Iată cazul unui băiat de 10 ani, Jean-Claude, care, cu toate că şi-a înfăţişat propria familie, prin desenul său şi-a trădat o bună parte din sentimentele cele mai intime.
Tatăl este desenat în dreapta paginii şi este pus în valoare prin nasturi, pipă şi pălărie. Apoi, a desenat de la dreapta la stânga mama, o fetiţă de 3 ani, un băiat de 16 ani, o fată de 15 ani şi un băiat de 12 ani, care corespund cu fraţii şi surorile existente.

Pret Testul desenului familiei. Cu 103 figuri

Carti
Carti
Cont
0213167053
Contact
Ajutor
FB
Blog de carti
Tweeter