Ştiam că urcarea scărilor blocului pînă acasă, intrarea în apartament, explicaţiile cerute de mama m-ar fi făcut să ratez cu siguranţă sosirea dubitei cu cărţi. Şi ar fi trebuit să mai aştept două săptămîni. O eternitate. Străduţa în pantă era pustie, între tufişurile de plante galbene şi blocurile înalte. Dar am rămas înmărmurită, convinsă că dacă întorceam capul o singură dată, dacă eram neatentă un singur moment cînd fixam capătul străzii, aş fi pierdut biblioteca pe roţi. Aşteptam şi simţeam arşiţa acelei zile şi vîntul puternic care bătea dinspre nord şi îmi usca transpiraţia lipicioasă de sub curelele de la sandalele de plastic...
Am şi acum timbrele, în locul unde le-am pus, grijulie, cu penseta, la zece ani. Ele sînt martorele singurului contact avut atunci cu România.
Peste ani, am putut călători în locurile reprezentate pe acele cîteva pătrate primite prin poştă şi m-am simţit fericită...
într-adevăr, am fost la Babele de pe marca poştală de 40 de bani. într-adevăr, am trecut, cu tot cu familia mea, cea de om matur, prin Cheile Bicazului -timbrul de 10 bani. Am văzut coşurile înalte de la Hunedoara de pe timbrul de 1 leu. Am descoperit ce senzaţie ai cînd călătoreşti într-un vehicul cu antene (troleibuzul, vehicul total necunoscut în Franţa): timbrul roşu de 1 leu şi 50 de bani.Sighişoara - 16 lei şi 20 de bani. Turnul Televiziunii -12 lei şi 75 de bani. O dubită stacojie şi lucioasă, asemănătoare cu cele în care m-am suit de nenumărate ori la Galaţi, unde caşcarabetele supraaglomerate şi cu douăzeci de ani la ceas mă duceau din bariera Traian pînă în Piaţa Centrală - 20 de bani. Personaje istorice cu pălării ciudate (Mihai Viteazul, 75 de bani), seriile cu Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976...
Ceea ce era mai de nepătruns pentru minţile noastre de zece ani erau timbrele imense, care luau două rînduri în clasor, pe care erau imprimate numai falduri roşii cu ciucuri şi o coroană ca aceea a lui Cesar - dar cu o seceră şi un ciocan în mijloc...
Mai erau două timbre cu desene geometrice aproximative, dar care nu păreau a fi picturi. Aceste două timbre au rămas enigmatice pînă cînd am ajuns prima dată în România.
