Am avut un sentiment ciudat. Nu mă aşteptam la aşa ceva şi eram surprins, astfel că am rămas înmărmurit, privind la apă, neştiind ce să fac sau care era motivul acestei schimbări. Brusc, un val de apă a început să se înalţe cu aproape 30 de cm deasupra marginii cercului, vărsându-se peste şi curgând ca un râu, spre perete, unde deschiderea din podea se mărise pentru a primi fluxul de apă.
Cantitatea de apă a continuat să crească, până când situaţia a început să devină alarmantă. Nu ştiam ce să fac şi doar am privit la ceea ce devenise o fântână arteziană, gândindu-mă: „Doamne, Dumnezeule, ce se întâmplă aici?" Până la urmă, am ieşit din meditaţie, simţindu-mă puţin dezorientat.
A doua zi, în timpul lecţiilor, am intrat din nou în spaţiul inimii, unde am trăit o experienţă ce avea să-mi schimbe, pentru totdeauna, felul în care meditam. Deplasarea de apă a continuat, dar părea să se fi calmat, având un flux continuu şi puternic. Marginea cercului de piatră crescuse şi avea o înălţime de aproximativ un metru, creând ceva care semăna cu o cadă plină cu apă.
Voiam să intru în Spaţiul meu Sacru, dar am rămas pe loc, gândindu-mă profund dacă trebuia să fac acest pas. într-un final, am simţit că ar trebui să încerc, astfel încât am intrat în cada plină cu apă învolburată. Apa era rece, dar reconfortantă, cam la temperatura camerei şi era foarte limpede. Stând în mijlocul apei curgătoare, am început să meditez cu ochii deschişi, fixaţi pe peretele de piatră din faţa mea. Peretele a început să devină transparent, aşa cum văzusem de multe ori înainte, iar eu am simţit dorinţa irezistibilă de a trece dincolo.
în timp ce coboram din obişnuita crevasă, am fost oprit de o privelişte neaşteptată. Această planetă „imaginară" nu mai era pustie! Peste tot, cât cuprindeam cu ochii, erau plante - o junglă virtuală care se întindea în faţa mea, în toate direcţiile, până la linia orizontului.
Ce se întâmplase?
Nici n-am încheiat bine gândul, când mi-a apărut imaginea fluxului de apă din Spaţiul meu Sacru şi am înţeles că această apă a dat naştere vieţii de pe planetă. Dar plantele erau atât de mature! Asta însemna că, în această lume, timpul nu era ceea ce credeam eu că este? Aveam atât de multe întrebări!
După ce am contemplat şi admirat priveliştea, m-am întors în Spaţiul Sacru interior şi am reintrat în corpul meu. Odată ajuns în această lume, am petrecut zile întregi analizând semnificaţia ultimei mele experienţe. Ce a-nume reprezenta ea? îngerii - călăuzirea mea interioară -stăteau tăcuţi, lăsându-mă să ajung la propriile concluzii.
Spaţiile sacre ale altora - câteva exemple
Am ascultat poveştile a peste o mie de oameni, despre experienţele avute în interiorul inimii lor. Chiar dacă există unele asemănări, este limpede că imaginile oferite de inimă se aseamănă mai mult cu visele şi mai puţin eu această realitate fixă şi structurată în care trăim.
Natura experienţelor acestor oameni acoperă un spectru larg. Aveţi grijă în privinţa aşteptărilor pe care le aveţi. Fiţi asemenea copiilor, având inima deschisă în timp ce pătrundeţi în spaţiul interior. In mod cert, experienţa voastră va fi unică. Iată câteva exemple a ceea ce au experimentat alţi oameni, astfel încât să vă faceţi o impresie a cât de diversificate sunt spaţiile sacre din interiorul inimii.
