In timp ce fenomenele cereşti inexplicabile şi vizitele unor fiinţe străine venite din alte timpuri ne sunt transmise în interpretări antice înflorate mitologic, evenimentele de acest fel petrecute în epoca medievală şi timpurile moderne apar descrise ceva mai concret. Fireşte că relatările din zilele de demult sunt de apreciat doar condiţionat, deoarece multe pot fi bazate pe interpretări greşite şi exagerate. Necunoaşterea şi superstiţia au favorizat apariţia legendelor, îngreunând astfel mult munca de verificare a adevărului a învăţaţilor de atunci.
Unul dintre puţinii care s-au ocupat încă din Evul Mediu târziu cu astfel de evenimente petrecute în Antichitate şi în epoca următoare, a fost Conrad Lycosthenes, născut în 1518 la Elsass (W. Wolffhart). Ca diacon la Basel, el se ocupa mai ales de operele principalilor scriitori ai Antichităţii şi ai Evului Mediu. în cadrul acestei activităţi, el a completat, printre altele, cronica lui Julius Obsequen despre „întâmplări ciudate de pe pământ, apă şi aer" (Prodigiorum lebellum; secolul al IV-lea), cronică desfăşurată începând din anul 176 Î.Hr. şi până în anul 16d.Hr.
Lycosthenes relatează despre anul 461 î.Hr., din vremea când Roma se afla într-un război aproape neîntrerupt cu vecinii ei - etruscii, latinii şi samniţii - când în diferite regiuni ale Imperiului Roman cerul s-a înroşit ca sângele de mai multe ori. în acest timp oamenii au fost vizitaţi de duhuri înspăimântătoare (!) şi au auzit glasuri cumplite. Vracii de atunci n-au fost în stare să explice fenomenele.O apariţie din anul 1105 este descrisă de Lycosthenes într-un mod deosebit de spectaculos. Aici se afirmă că înainte de nimicirea şi cucerirea oraşului Numberg, de către Henric al IV-lea, pe cer au apărut două „mingi", asemănătoare soarelui ca formă şi putere de iluminare. Ele străluceau în toate culorile. Tot el istoriseşte o întâmplare petrecută chiar în timpul său, ce poate aminti de folosirea unor „Solid Lights": „în 1525, la Erfurt, o uimitoare rază de lumină, foarte mare, cade dintr-o dată din cer pe pământ arzându-l pe alocuri. Apoi se roteşte şi se înalţă către cer, luând o formă rotundă."
Pierre Boaistuau istoriseşte o întâmplare petrecută, se pare, în zorii zilei de 5 decembrie 1577, nu departe de Tubingen: „în jurul soarelui au apărut mulţi nori întunecaţi, ca în timpul unei furtuni puternice. Imediat apoi dinspre soare au venit alţi nori, unii arzând în culori sângerii sau galbene ca şofranul. Din nori au răsărit obiecte strălucitoare, care semănau cu nişte «pălării» mari. Iar pământul s-a colorat şi el în galben şi roşu-aprins. Părea acoperit cu totul de pălăriile mari - roşii, verzi, albastre, dar mai ales negre."
în publicaţia de o pagină, Apariţii cereşti şi naturale, tipărită începând din secolul al XV-lea şi până în secolul al XVIII-lea, un oarecare W. Hess citează o relatare din 1554 a lui Nostradamus, despre un obiect ceresc văzut de el. Este descris „un chip" îngrozitor şi înspăimântător, care a putut fi observat la 10 martie, între orele 7 şi 8, în „Salon-de-Provence": „...care după părerea mea a ajuns până la Marsilia. Apoi a fost văzut şi la St. Chamas sur Mer. în apropierea lunii, care în timpul acela era aproape în primul pătrar, a venit un foc mare dinspre răsărit, care se îndrepta către apus. Acest foc... sub forma unui toiag arzător sau făclie împrăştia o lumină minunată. Din ea săreau flăcări, ca din fierul înroşit în foc pe care îl bate fierarul. Numeroase scântei argintii, nemăsurat de lungi erau împroşcate semănând cu calea lui lacob de pe bolta cerească, numită galaxie.
Pret Socul timpului : Invazia din viitor
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
