Sigmund Freud

"Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei."

(n. 6 mai 1856, Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă - d. 23 septembrie 1939, Londra) a fost un medic neuropsihiatru evreu austriac, fondator al şcolii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei scoli sunt fondate pe urmatoarele ipoteze:

• Dezvoltarea umană este înţeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorinţe, în special cele cu conţinut sexual şi agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconştiente.
• Conflictele inconştiente legate de dorinţele refulate au tendinţa de a se manifesta în vise, acte ratate şi simptome.
• Conflictele inconştiente sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conştient a dorinţelor inconştiente şi refulate.

"Pare-mi-se că va trebui să cucerim şi ocultismul pornind de la teoria libidoului. Actualmente, mă orientez spre astrologie a cărei cunoaştere pare indispensabilă pentru înţelegerea mitologiei. Există lucruri foarte ciudate în aceste obscurităţi extreme. Lăsaţi-mă, rogu-vă, să rătăcesc fără grijă în aceste infinităţi. Voi aduna o recoltă bogată pentru cunoaşterea sufletului omenesc. Pentru moment trebuie să mă îmbăt cu efluvii magice pentru a înţelege ce secrete ascunde inconştientul în profunzimile sale."

Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien in traducere Concepţii asupra afaziei (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung (Paralizia cerebrală infantilă , 1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de Psihanaliză.