Când Zofia se îndepărtă, vânzătoarea o stropi pe spate, pufăind de două ori un norişor gălbui.
— Şi alţii au dreptul să trăiască!
Zofia se apropie de vitrină. Luă cu timiditate flaconul pentru demonstraţii, deşurubă capacul dreptunghiular şi îşi puse două picături de parfum la încheietura mâinii, îşi apropie mâna de nas, inspiră esenţa subtilă şi închise ochii. Sub pleoapele plecate, ceaţa uşoară ce plutea sub Golden Gate se îndrepta în nord, spre Sausalito: pe aleea pustie, un bărbat singur, în costum negru, mergea de-a lungul apei.
Vocea vânzătoarei o readuse la realitate. Zofia privi în jurul ei. Femei cu braţele încărcate de pachete legate cu panglici se grăbeau, umblând din raion în raion.
Zofia îşi lăsă capul în jos, puse flaconul la locul lui, apoi ieşi din magazin. După ce îşi luă maşina, se duse la centrul de formare pentru nevăzători. Lecţia din ziua aceea se desfăşură în tăcere, iar elevii i-o respectară pe toată durata orei. Când sună clopoţelul, ea părăsi scaunul de pe estradă şi le spuse doar „mulţumesc", după care ieşi din sală. Se întoarse acasă şi dădu de o vază care împodobea cu florile ei somptuoase holul.
— Mi-a fost imposibil să-1 duc sus, la tine! spuse Reine, deschizând uşa. îţi place? E vesel, aici, la intrare, nu?
— Da, îi răspunse Zofia, muşcându-şi buzele.
— Ce ai?
— Reine, cred că nu eşti genul ăla de femeie care zice „ţi-am spus eu"!
— Nu, nu-s deloc genul ăla.
— Atunci, ai putea pune buchetul ăsta la dumneata, te rog? o întrebă Zofia cu glasul pierit.
Şi urcă imediat la etaj. Reine o privi cum fuge pe scări; când dispăru din ochii ei, murmură:
— Ţi-am spus eu!
Mathilde lăsă jos ziarul şi îşi privi în faţă prietena.
— Ai avut o zi plăcută?
— Dar tu? răspunse Zofia, punându-şi geanta la picioarele cuierului.
— E un răspuns! Dacă mă uit bine la tine, ţin să-ţi precizez că întrebarea nu era urgentă.
— Sunt obosită, Mathilde!
— Vino! Aşază-te pe pat!
Zofia se supuse. Când se lăsă să cadă peste plapumă, Mathilde gemu.
— Vai! îmi pare tare rău! spuse Zofia, ridicându-se. Prin urmare, cum ţi-ai petrecut ziua?
— Pasionant! răspunse Mathilde, strâmbându-se. Am deschis frigiderul, am trântit o poantă haioasă — tu ştii ce haz am eu — de-a plesnit de râs o roşie şi, după aia, toată după-amiaza mi-am petrecut-o frecând prazul!
— Azi ai avut dureri mari?
— Doar în timpul cursului de aerobic! Poţi să te aşezi, dar, de data asta, cu delicateţe.
Mathilde se uită pe fereastră şi îi spuse imediat Zofiei:
— Rămâi în picioare!
— De ce? o întrebă Zofia, intrigată.
— Pentru că, în două minute, ai să te scoli, îi răspunse Mathilde, fără să-şi ia privirea de la ceea ce se petrecea afară.
— Ce e?
— Nu pot să cred că face iar chestia asta! rânji Mathilde.
Zofia făcu ochii mari şi se dădu înapoi cu un pas.
— E jos?
