Motivul pentru care aceste relatări erau clasificate drept secrete, conform memoriului, era acela că erau tratate ca o corespondenţă personală între observatori şi departament. S-ar putea ca motivul să fie şi acela că, prin Partea a doua a JANAP 146, era considerată o infracţiune dezvăluirea de rapoarte, conform Actului oficial canadian privind informaţiile secrete.
într-o altă adresă, datată 14 august, Departamentul de Apărare Naţională preciza că se aplicau procedurile JANAP 146(D). Se specifica din nou că majoritatea fenomenelor observate puteau fi explicate prin prisma unor fenomene naturale, cum ar fi meteoriţi sau iluzie optică, iar altele erau în mod evident produse ale imaginaţiei. Spre deosebire de corespondenţa de până atunci, în care se afirma că toate relatările putea fi explicate, în aceasta se preciza „majoritatea". Nu se face nici q aluzie la numărul fenomenelor pentru care nu se găsise o explicaţie.
în 1965, departamentul a fost abordat de Reţeaua de radio şi televiziune canadiană (CBC), care cerceta implicarea departamentului în fenomenul OZN. Răspunsul directorului serviciului de informaţii trimis la Biroul de informaţii DND din Manitoba precizează că departamentul nu doreşte să intre în legătură cu CBC. Solicita biroului din Manitoba să refuze politicos şi să trimită la CBC o adresă standard, care se folosea în mod curent ca răspuns la solicitările de informaţii despre OZN-uri.
După 1965, nu mai este clar cine anume din DND se ocupa de relatările despre OZN-uri. Arthur Bray afirmă că responsabilitatea a fost transferată de la Comandamentul ' Apărării din cadrul forţelor aeriene (ADC) la sediul centralal forţelor militare canadiene şi că, în timpul acestui transfer, dosarele ADC au fost distruse. Conform unui document aflat la dosar, directorul Direcţiei de spionaj al aviaţiei a primit responsabilitatea coordonării tuturor activităţilor de investigare a fenomenelor OZN. Documentul mai precizează că profesorul J.C. Arnell, şeful adjunct al serviciilor tehnice, a fost persoana desemnată să se ocupe de fenomenele raportate. în primăvara anului 1966, responsabilitatea a fost trecută Şefului Operaţiunilor, probabil ca răspuns la noile proceduri JANAP 146 (E).
OZN-urile dădeau americanilor şi canadienilor destul de multă bătaie de cap, prea multă chiar pentru un fenomen despre care guvernul insista că, de fapt, nu există. în octombrie 1966, Ordinul Administraţiei Forţelor militare canadiene (CFAO) 71-6, „Raportarea obiectelor zburătoare neidentificate", a fost oficializat. Ordinul stabilea forma în care trebuia prezentate rapoartele către Sediul Central al Apărării Naţionale. în speţă, rapoartele trebuia să conţină cât mai multe informaţii referitor la data şi ora fenomenului, condiţiile de vreme, identificarea martorului principal şi a altora, descrierea fenomenului, şi multe alte informaţii relevante.
în noiembrie 1967, Şeful Operaţiunilor a hotărât ca informaţiile despre OZN-uri să fie puse la dispoziţia publicului şi a organizaţiilor care se ocupau cu „informarea oamenilor şi cu cercetarea ştiinţifică şi obiectivă a fenomenului OZN". Această schimbare de politică s-a datorat publicităţii largi care se crease în jurul fenomenului OZN în acea vreme.
