Av^ţi o grijă nouă. Fiul dv. este predispus către inflamaţii ale gâtului, doarme noaptea cu gura deschisă, medicul vă sfătuieşte să operaţi copilul. Fireşte, eu nu pot hotărî dacă operaţia este necesară sau nu. în general, sunt un duşman al multor operaţii. Se taie, se arde, se smulge ceva ce ar putea să rămână liniştit în corp. Epoca noastră este dominată de bisturiu. Nu pot nega că există operaţii necesare. Dacă somnul copilului dv. este tulburat de o reală jenă respiratorie, şi nu de impresii cu caracter psihic, vor trebui scoase amigdalele.
Pe când eram încă medic practician, nu au existat în practica mea copii care să fi trebuit operaţi. M-am îmbolnăvit de o boală grea şi a trebuit să-mi întrerup activitatea timp ce câteva luni. Când m-am întors, am găsit peste tot în familiile mele copii operaţi. Locţiitorul meu era un adorator al puterii bisturiului. Eu nu sunt. Am observat că multe din aceste tulburări care necesitau intervenţie chirurgicală au pierit de la sine cu vârsta. Glandele sunt organe de apărare ale corpului şi nugăsesc că îndepărtarea lor este un lucru inofensiv. De asemenea, nu cred că există organe inutile. Natura procedează cu înţelepciune, părându-ni-se superfluu tot ceea ce are un sens pe care nu-l identificăm.
Oricum, ştiu că aveţi un medic de casă înţelept, care va autoriza operaţia doar dacă este necondiţionat necesară. Vă dau un sfat: nu lăsaţi ca medicul să-i spună copilului că vrea doar să-i vadă gâtul şi că nu-i va face nimic care să-1 doară. Pregătiţi-vă copilul în vederea intervenţiei. Spuneţi-i că i se va scoate ceva, că un moment va simţi durere, că e bine să rămână cuminte şi să arate că este un copil curajos.
Pentru ce vă recomand această conduită? Nu ar fi mai bine să îl minţiţi şi că-1 cruţaţi de teama de operaţie?
Am observat că copiii nu pot ierta când sunt minţiţi şi induşi în eroare. De curând, am vorbit cu un bolnav psihic care nu se descurcă în viaţă, care peste tot presimte atacuri prin surprindere, care se temea îngrozitor de dentist, de care avea urgentă nevoie din cauza dinţilor săi cariaţi. El se afla în călătorie pe un vas care venea din America de Sud şi se îndrepta spre Europa. A auzit că psihanaliza explică anumite suferinţe prin impresiile din copilărie. El a început să mediteze la teama sa de medicul stomatolog. Şi-a zis: „Milioane de oameni merg la dentist şi nu se tem. De ce eşti atât de laş? Ai stat în focul de baraj şi nu ai tremurat! Ai văzut furtuni primejdioase în largul mării şi nu ai tremurat pentru viaţa ta. Şi te temi tocmai în faţa dentistului, de care ai auzit că poate să plombeze şi să sfredelească fără dureri şi laşi frumoşii tăi dinţi să se distrugă în mod lamentabil?".
