Moartea atunci porneşte prin codri, supărată ca vai de ea, şi începe a roade la copaci bătrâni, de-i
pocneau fălcile.
Şi după ce se împlinesc trei ani în capăt, iar porneşte la Dumnezeu, să primească poronci. Dar când ştia că are să deie peste Ivan, i se tăiau picioarele ş-o strângea în spate de frică.
— Turbinca! afurisita de turbincă mă vâră în toate boalele, zicea Moartea, suspinând. Decât n-am încotro; trebuie să mă duc, zise ea oftând.
în sfârşit, merge ea, nu merge, şi de la o vreme ajunge la poarta raiului. Dar când colo, dă iar cu ochii de Ivan!
— Tot aici eşti, Ivane, tot?
— Ba bine că nu, zise Ivan, făcând stânga-mpre-jur şi puindu-se drept în calea Morţii. Dar unde gândeai să fiu, când asta mi-i slujba ?
— Gândeam că te-i fi mai dus prin lume, după berbantlâcuri1 de-a tale.
— Da' că doar de lume am fugit; o ştiu eu cât e de dulce şi de amară, bat-o pustia s-o bată. Lui Ivan i-s roase urechile de dânsa. Dar ce-ai slăbit aşa, Vidmă ?
— De bunătăţile tale, Ivane! Acum cred că nu ţi-i mai face blăstăm cu mine, mi-i da drumul să întru la Dumnezeu, că tare mare treabă mai am.
— Da, cum nu; ia mai pune-ţi pofta la o parte, că doar nu piere lumea... Nu cumva ai pofti oare să te pui la taifasuri cu Dumnezeu!
— Dar ştii că te prea întreci cu şaga, Ivane ?!
— Aşa ţi-i treaba ? încă mă iei la trei parale ? Paşol na turbinca, Vidma!
Moartea atunci se vâră în turbincă, şi Ivan o pune la pastrama, zicând:
— Şopârcai1 cu cine şopârcai, dar cu Ivan nu şopârcai.
Dumnezeu însă ştia de toate acestea, dar voia să mai facă şi pe cheful lui Ivan, nu tot pe-a Morţii; căci multe bunătăţi mai făcuse şi ea în viaţa, ei!
— la deschide, Sfinte Petre, zise Ivan, bătând apoi la poartă.
Sfântul Petre deschide şi Ivan se duce iar de se înfăţişază înaintea lui Dumnezeu şi zice:
— Doamne, Moartea întreabă ce mai poronciţi ? Şi să nu vă supăraţi, dar tare-i neastâmpărată şi avană, drept să vă spun; şede ca pe spini, şi vrea numaidecât să-i daţi răspuns.
— Du-i răspuns, Ivane, că poroncesc să moară de acum înainte trei ani de zile, de-a rândul, numai oameni tineri, şi alţi trei ani de zile să moară numai copii obraznici.
— Bine, Doamne, zise Ivan, închinându-se pană la pământ. Mă duc să-i spun, cum ai poroncit...
Şi cum ajunge Ivan dinafară de poartă, scoate Moartea din turbincă şi-i zice:
— Dumnezeu a poroncit ca de acu înainte să mănânci trei ani de zile de-a rândul numai pădure
