Pedagogie : Editia a II a revazuta si adaugita
Fragment Pedagogie - Editia a II a revazuta si adaugita

în afară de metodele devenite clasice vizând evaluarea, se mai pot identifica o serie de noi metode, numite fie complementare, fie alternative. Caracterul complementar implicj faptul că acestea completează arsenalul instrumentar tradiţional (metode orale, scrise practice) şi că se pot utiliza simultan în procesul evaluativ. Caracterul alternativ presupus o înlocuire cvasitotală a metodelor clasice cu cele moderne, ceea ce, deocamdată, nu este oportun şi nu se poate generaliza. Practica docimologică de la noi şi din alte părţi demonstrează că nu se poate renunţa la practicile curente de evaluare.

Mizăm deci mai mult pe o împletire funcţională, o complementare fructuoasă, optimă dintre cele două tendinţe metodologice, şi nu pe o folosire unilaterală, exclusivă, concurenţială a acestora.

Se pare că metodele complementare de evaluare sunt mult mai suple şi permit profesorului să structureze puncte de reper şi să adune informaţii asupra derulării activităţii sale, utilizând instrumente ce se adecvează mai mult la specificul situaţiilor instructiv--educative. O oarecare dificultate intervine din cauză că metodele de evaluare date nu sunt standardizate, modul de proiectare şi aplicare depinzând, în fiecare caz în parte, de la profesor la profesor (ceea ce atrage, indubitabil, valorizări diferite).

Metodele complementare de evaluare invocate, în ultimul timp, sunt următoarele:

• Referatul;

• Investigaţia;

• Proiectul;

• Portofoliul;

• Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor;

• Autoevaluarea.

în paginile de mai jos, urmând o anumită bibliografie (Stoica, 2001 ; Neacşu, Stoica, 1996 ; Radu, 1999; Radu, 2001; Strungă, 1999), le vom trece succint în revistă.Acest instrument permite o apreciere nuanţată a învăţării şi identificarea unor elemente de performanţă individuală a elevului, care îşi au originea în motivaţia lui pentru activitatea desfăşurată.

Se pot diferenţia două tipuri de referate :

• referat de investigaţie ştiinţifică independentă, bazat pe descrierea demersului unei activităţi desfăşurate în clasă şi pe analiza rezultatelor obţinute ;

• referat bibliografic, bazat pe informarea documentară, biografică.

Caracteristicile esenţiale ale referatului sunt:

- pronunţat caracter formativ şi creativ, reuşind să înglobeze zone întinse de conţinut;

- profund caracter integrator, atât pentru procesele de învăţare anterioare, cunoştinţele disciplinare şi interdisciplinare, cât şi pentru metodologia informării şi a cercetării ştiinţifice, fiind astfel o modalitate de evaluare foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;permite abordarea unor domenii noi, ce reprezintă extinderi al măsura în care tematica propusă este interesantă, justificată didact' COn'inutului> î în abordarea ei; 1C Ş1 există resurse

, se pot realiza conexiuni cu alte obiecte de învăţământ şi cu modalităţi de '

transdisciplinare; lnvestigaţie

_ caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, priceperi, abilităţi şi atitudini diverse

tuite pe parcursul unei perioade mai îndelungate de învăţare; , relevă motivaţia intrinsecă de învăţare sau documentare, a unor elevi, faţă de a

majorităţii elevilor, care se pregătesc pe baza unor factori exteriori lor; - se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare bibliografică independentă, care

sunt utile în formarea ulterioară şi în educaţia permanentă.

Referatul se poate utiliza în demersul didactic, atât pentru evaluarea continuă, pe parcursul unui semestru, cât şi pentru evaluarea sumativă în cadrul unui modul, încadrat într-un portofoliu sau independent.

Trebuie menţionat faptul că acest instrument este indicat la clasele mari şi pentru motivarea elevilor cu potenţialuri înalte. Există riscul ca elementele de conţinut să fie „copiate", translate indistinct, fără nici o intervenţie sau resemnificare personală.