îndrăzneaţă călătorie, 800 de mile, pe un vaporaş de nimic, şi mai ales la o aşa epocă a anului! Mările Chinei sunt mult mai rele, din cauza vânturilor, foarte furioase în echinocţii.
Ar fi fost în câştigul lui, ca pilotul să-şi ducă călătorii până-n Yokohama, deoarece era plătit atât pe zi. Dar prea i-ar fi fost mare imprudenţa. Până la Shanghai, şi tot era destul, deşi avea încredere în Tankadera lui.
La început, vasul trecu prin capricioasele strâmtori ale Hong-Kong-ului, fie repede, ca să scape mai iute, fie cuminte, ca prevedere.
Fogg, în picioare, ţeapăn, ca un marinar, se uita la marea posomorâtă. Aouda se simţea mişcată, în faţa oceanului, pe care-1 înfrunta cu o aşa şubredă plută. Deasupra capului ei, se desfăşurau pânzele, care-o duceau în spaţii, ca nişte aripi mari. Vaporaşul, dus de vânt, parcă zbura în aer.
Se-nnoptă. Luna era-n prima ei fază, aşa că lumina trebuia să i se stingă numaidecât. Câţiva nori veneau dinspre răsărit, acoperind cerul ca o pânză.
Pilotul aprinsese felinarele reglementare, precauţiune indispensabilă în mările prea umblate. Vapoarele se întâlneau adesea, şi, cu viteza care o însufleţea, Tankadera s-ar fi sfărâmat la cea mai uşoară ciocnire.
Fix visa pe proră. Sta deoparte ştiindu-1 pe Fogg puţin vorbăreţ. Mai întâi, nu-i plăcea să vorbească cu un om ale cărui servicii le primea. Se gândea apoi şi la viitor. Era aproape sigur că englezul nu se va opri Ia Yokohama, că va lua imediat vaporul spre San-Francisco, unde pământul american îl va pune în siguranţă.
Planul lui Fogg îi părea nu se poate mai simplu. în loc să se îmbarce în Anglia pentru America ca orice pungaş ordinar, străbătuse trei sferturi din glob, ca să ajungă mai sigur pe continentul american şi să mănânce mai în linişte milionul Băncii.
Ce era să facă Fix pe pământul Statelor Unite? Să-1 părăsească? Cu niciun preţ. Până va primi actul de extrădare nu va face un pas de lângă el. în tot cazul, o împrejurare fericită se ivi: Passepartout nu mai era lângă stăpânul său şi, mai ales după destăinuirile lui Fix, era de mare însemnătate ca stăpânul şi servitorul să nu se mai vadă.
Şi Fogg se gândea la Passepartout, dispărut în chip aşa de ciudat. Gândindu-se mai bine, nu i se păru imposibil ca, în urma vreunei neînţelegeri bietul băiat să se fi îmbarcat pe Carnaţie în ultimul moment. Aşa credea şi Aouda, regretând mult pe cel căruia îi datora şi mai mult. Se putea întâmpla să-l regăsească în Yokohama.
Pe la zece, vântul se răci. Tankadera mergea mai mult cu pânza, iar la douăsprezece Fogg şi Aouda se coborâră în cabină. Fix adormise deja. Pilotul şi oamenii lui rămaseră toată noaptea pe punte.
A doua zi, 8 noiembrie, la răsăritul soarelui, vaporaşul făcuse peste 100 mile, cu o viteză de la 8 la 9 mile pe ceas. Dacă vântul rămânea favorabil, nu se putea să n-ajungă la timp.
Pe la 12 vântu-şi schimbă direcţia şi puterea. Fogg şi Aouda, refractari răului mării, mâncară cu poftă conservele şi pesmeţii găsiţi. Invitară şi pe Fix la masă, şi trebuia să primească, dar asta-1 supăra, căci călătorea pe socoteala omului acesta şi i se părea că făptuieşte o mişelie.
După masă, se crezu dator să ia pe Fogg deoparte şi să-i
zică:
- D-le...
Acest «D-le» îi sângera buzele, dar se stăpâni pentru a nu-i pune mâna în gât.
