Carti » Drept si legislatie » Publicatii, culegeri juridice »

Cartea "Noua Revista de Drepturile Omului, nr.3/2007" a fost publicata in categoria Drept si legislatie / Publicatii, culegeri juridice si a fost actualizata ultima oara la data de 11.12.2009. A fost scrisa de Corneliu Liviu Popescu si a fost publicata de editura C. H. Beck. Se poate cumpara cartea Noua Revista de Drepturile Omului, nr.3/2007 prin comanda online (nu sunteti obligati sa va creati un cont) sau, daca va e mai confortabil, puteti sa ne contactati telefonic la numarul din header iar operatorii nostri ca vor prelua comanda. Pretul "Noua Revista de Drepturile Omului, nr.3/2007" este de 20.00 RON, include toate costurile, mai putin transportul.

Publicarea de către Noua Revistă de Drepturile Omului a textului oarecum pedagogic al lui Paul Kurtz – „Ce este umanismul secular?” e de înţeles în contextul importanţei mărite pe care o are chestiunea libertăţii de opinie, conştiinţă şi religie, urmare a creşterii, în anii 2000, a militantismului religios. Umanismul secular oferă o parte din solul pe care se aşează doctrina drepturilor omului în materia opiniilor şi credinţelor. Oricât de importantă este dezvoltarea juridică a acestei teme, în particular prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, totuşi înţelegerea şi deci tratarea ei practică ar fi sărăcite dacă nu s-ar lua în considerare perspectiva culturală căreia îi aparţine şi umanismul secular. Traducerea lucrării lui Paul Kurtz are în vedere susţinerea unei tipologii culturale absolut marginale la noi în ultimii 18 ani, perioadă în care nu ne putem plânge de existenţa vreunei cenzuri.
Pe aceeaşi linie se înscrie şi studiul lui Liviu Andreescu – „Educaţia religioasă în câteva ţări europene”. Acest inventar al experienţei „europene” arată că în Uniunea Europeană domeniul educaţiei rămâne în mare parte o arie de competenţă a statelor. În clipa de faţă există doar un set minimal de standarde internaţionale sau europene privind educaţia religioasă. Dincolo de un număr de condiţii care ţin mai ales de asigurarea libertăţii de conştiinţă, statele au legitimitatea să-şi aleagă propriile soluţii, ceea ce explică şi abuzurile făcute în interesul bisericilor majoritare în ţări precum în Grecia, România sau Polonia.
Secţiunea doctrină este deschisă de analiza lui Corneliu-Liviu Popescu privitoare la un caz în care, prin soluţiile conjugate ale contenciosului constituţional, contenciosului administrativ şi contenciosului judiciar ordinar, s-a produs o veritabilă denegare de dreptate.
În partea a doua a evaluării sale, Radu Chiriţă susţine că în materia independenţei şi, într-o oarecare măsură, a imparţialităţii funcţionale a magistraţilor, cauzele apariţiei acestora pot fi eradicate prin măsuri de ordin legislativ. Pentru imparţialitatea subiectivă şi, într-o bună măsură, pentru cea funcţională, singura soluţie pare a fi transparenţa în procesul emiterii unei decizii prin renunţarea la secretul deliberării.
Studiul referitor la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu sancţionate cu avertisment de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) – analizate şi de profesorul Corneliu-Liviu Popescu în NRDO nr. 1/2007 – depăşeşte punctul de plecare pentru a critica viciul de fond, adoptarea în textul O.G. nr. 137/2000 a secţiunii intitulate „Dreptul la demnitatea personală”. Formula este o construcţie abuzivă în măsura în care demnitatea personală constituie o valoare, nu un drept, confuzia la nivel conceptual având consecinţe juridice.
Între hotărârile CNCD publicate în acest număr o punem în evidenţă pe aceea referitoare la concursul din sistemul penitenciar. Petentul a fost împiedicat să participe la procedurile de ocupare a unui loc de muncă din cauza vârstei limită de 35 de ani. Colegiul CNCD a constatat întrunirea cumulativă a condiţiilor unui tratament diferenţiat pentru care distincţia de tratament aplicat nu-şi găseşte o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, problema acestei hotărâri a CNCD priveşte criteriile care au motivat discriminarea. Legislaţia privind combaterea discriminării şi instituţiile menite să o pună în valoare se construiesc pe doctrina tradiţională a protecţiei categoriilor fragile. Aceasta a fost în orice caz filosofia iniţială a O.G. nr. 137/2000. Ar fi de notat şi restrângerea listei de criterii care constituie baza discriminărilor în cazul Directivei Comisiei Europene de combatere a tratamentul diferenţiat pe bază de origine etnică sau rasială, al cărei text aflat în curs de adoptare fusese luat ca reper de O.G. nr. 137/2000. Or, neluarea în considerare a vârstei „peste 35 de ani” în contextul angajării în sistemul penitenciar nu pare a avea de-a face cu fragilitatea vreunei categorii identitare. Mai curând, am putea vorbi de o procedură arbitrară condamnabilă în sensul Protocolului 12 al Convenţiei europeane a drepturilor omului – deci în sensul încălcării unui drept fundamental individual.
România a fost din nou condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru încălcarea art. 6 şi art. 10 ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului în cauza Boldea c. România. În acest număr al NRDO, Diana Olar a făcut sinteza cauzei amintite, ca şi a Sara Lind Eggertsdóttir c. Islanda – petenta s-a plâns de încălcarea art. 6 şi Bukta et al c. Ungaria – încălcarea art. 10 şi 11 al Convenţiei.
Seria restituirilor continuă cu traducerea, coordonată de Valentin Constantin, a Naturii procesului judiciar, micul dar influentul volum aparţinând lui Benjamin N. Cardozo – urmaşul lui Oliver Wendell Holmes la Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a cărei lucrare Cărarea dreptului a fost publicată în NRDO nr. 3/2006. Având în vedere dimensiunea textului, în acest număr al NRDO şi-a găsit loc doar Partea I-a. Continuarea în numărul viitor.