Astfel am ajuns, practic, să revăd toată istoria acestei ţări, într-un mod special, prin ricoşeu sau uneori prin transparenţă. Şi am izbutit să fac din asta un fel de verificare a tot ce credeam eu despre zona asta, despre lumea asta, despre istoria de aici.
M. T.: Aţi putea face o sinteză, dacă ar veni cineva şi v-ar spune: „Domnule, ţi-a trecut prin mână toată civilizaţia românească."?
H. B.: O încercare de sinteză, dar nu definitivă, este ceea ce am realizat la etajul unu al muzeului, prin lucrarea Triumf.
M. T.: Nouă ne trebuie astăzi o sinteză a vremurilor pe care le trăim în raport cu arta şi cu artistul. Credeţi că ar reuşi o astfel de sinteză? Ce aţi simţit controlând civilizaţia ţăranului român?
H. B.: Cum am avut încredere în faptul că valoarea se impune indiferent de epocă şi de conjunctură, tot aşa cred că românii au ceva de spus lumii - şi lucrul acesta să-1 scoatem o dată din conotaţiile patriotarde şi populiste, care abundă în România ultimelor decenii. Eu cred că vocea românească, în context european, vocea culturii române, nu a maimuţoilor din România, este ceva esenţial şi profund diferit de alte voci. Iată de ce stau încă la muzeu, altfel mi-aş da demisia.
M. T.: Ştiţi care este paradoxul? Că această descoperire a fost făcută de un om care nu are chiar însuşirile comune ale colectivităţii.
H. B.: De aia am făcut totul, pentru că ceilalţi habar nu au. Ori se umflă în pene, şi dau specia numită a troglodiţilor, ori sunt extrem de sceptici, şi dau specia sclifosiţilor. Amândouă conlucrează foarte bine în societatea românească de astăzi. Chit că fac parte din partide diferite.
M. T.: Asta să fie cauza pentru care pictura nu mai este vizibiă în societate?
H. B.: Şi asta, însă şi lipsa de încredere a artiştilor, şi lipsurile lor materiale, poate şi o gravă carenţă ce ţine de spectatorul român şi de noul îmbogăţit român. La noi, după atâţia ani, încă nu au apărut galerii serioase, galerişti care să se ocupe de câţiva artişti, care să creadă în ei, să bage bani în ei, să aibă suport de la unul dintre magnaţii vremii. Aşa ceva există pretutindeni în lume. La noi nu. La noi există magazine de vânzare, nicidecum galerii.
M. T.: Aţi spus undeva că îmbogăţiţii ăştia sunt deocamdată în etapa la care îşi cumpără maşini.
H. B.: Poate că într-un fel e normal. Aşa erau şi învingătorii Revoluţiei Franceze...
M. T.: După ce se îmbogăţesc toţi şi hotărăsc că „de acum nu mai fură nimeni", facem reguli, norme, şi începem să ne clasicizăm. Nu aşa trebuie să se întâmple?
H. B.: Ştiţi că primul lucru pe care l-au făcut învingătorii Revoluţiei Franceze, după ce au decapitat nobilimea, a fost să ia în căsătorie fetele nobililor pe care îi ghilotinaseră cu drag?
M. T.: Domnule Bernea, după un destin atât de substanţial, după reuşite pentru care v-ar invidia orice tânăr artist, după o carieră încununată prin crearea unei instituţii-unicat în Europa, mai aveţi ceva să vă doriţi?
H. B.: Aş dori să mă reechilibrez, să pot reveni la viaţa mea de artist şi să am timp. Iar pentru România, aş dori o renaştere a spiritului de ierarhie, care este distrus în fiecare seară de apariţia aceloraşi personaje pe ecranele noastre, directorii de opinie ai societăţii - şi nu ştiu de ce şi cine i-a făcut. în plus, mi-aş dori să reînvieze spiritul comunitar şi comunicarea, pentru că numai comunicarea între doi inşi nu este suficientă.
Pret Nemuritorii : Interviuri filmate si nedifuzate
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
