Asta era prea mult. Scos din fire, Dorick lăsă la o parte orice prudenţă.
— Asta rămâne de văzut! strigă el, ducând mâna la brâu. înainte însă de a putea scoate cuţitul, braţul îi fu imobilizat. Fraţii Moore se repeziră să-i dea ajutor. Kav-gerul îl apucă de gât pe cel mai mare şi îl trânti la pământ, în timp ce în casă năvălea garda noului şef. Cei cinci emigranţi renunţară la orice împotrivire şi ieşiră fără să mai spună nimic.
Scandalul acesta atrăsese un mare număr de curioşi, care se îngrămădeau în faţa uşii. învinşii fură nevoiţi să-şi facă loc de trecere prin mulţimea aceasta care tremura odinioară în faţa lor. Se întorsese acum roata. Fură primiţi cu huiduieli.
Ajutat de oamenii lui, Kav-gerul percheziţiona amănunţit casa, punând de o parte - după cum făgăduise - tot ceea ce putea fi considerat ca proprietate personală a foştilor ocupanţi. Cu ocazia acestei percheziţii, făcu o deseoperire extrem de interesantă. Una dintre odăile dintre fund fusese transformată într-o adevărată cămară. Aici erau îngrămădite conserve, legume uscate, conserve cu carne de vită, ceai şi cafea, provizii pe cât de abundente, pe atât de inteligent alese. Cum reuşiseră oamenii aceştia să şi le procure? în orice caz, nu suferiseră de foame, lucru care, de altfel, nu-i împiedicase să strige mai tare decât toţi cei care răbdau într-adevăr şi să provoace tulburările care aduseseră răsturnarea lui Beauval.
Kav-gerul dădu ordin ca alimentele acestea să fie transportate în piaţă şi depozitate acolo sub pază, apoi lucrătarii rechiziţionaţi în scopul acesta începură demontarea casei.
în timp ce lucrătorii se apucau de lucru, Kav-gerul întreprinse prin tabără o serie de vizite pe care o continuă până ce nu rămase nici o casă şi nici un cort nepercheziţionat. Rezultatul acestor percheziţii, care durară aproape toată ziua, fu de o bogăţie neaşteptată. La toţi emigranţii care erau în legături de prietenie mai mult sau mai puţin strânse cu Lewis Dorick sau Ferdinand Beauval, precum şi la alţi câţiva care, prevăzători, reuşiseră să economiseascăcâte ceva în zilele de belşug relativ de mai înainte, fură dibuite ascunzători la fel cu cea descoperită la Dorick.
Ca să evite orice bănuială, proprietarii lor se plânseseră mai amarnic decât ceilalţi în zilele de foamete. Printre ei, Kav-gerul îi recunoscu pe mulţi care îi imploraseră ajutorul şi îşi primiseră fără nici un scrupul partea lor de alimente din rezervele destul de slabe ale Bourg-Neuf-ului. Acum, văzându-se descoperiţi, se arătau foarte ruşinaţi, cu toate că Kav-gerul nu-şi manifestă prin nimic sentimentele pe care le avea faţă de ei în urma acestei descoperiri.
Ea era totuşi de natură să-1 facă să vadă în altă lumină legile inflexibile care conduc lumea. Surzi la tânguirile tovarăşilor lor înfometaţi, participând chiar la ele pentru a evita împărţirea alimentelor pe care le păstrau în ascunzători, oamenii aceştia demonstraseră odată mai mult tăria instinctului de egoism crud care este baza conservării individului. într-adevăr, la fel s-ar fi purtat şi dacă ar fi fost nu făpturi cu judecată şi simţuri, ci simple alcătuiri de substanţă materială constrânse să se supună orbeşte fatalităţilor fiziologice ale celulei iniţiale din care ieşiseră.
Kav-gerul nu mai avea însă nevoie de demonstraţia aceasta suplimentară. Era convins şi fără asta. Prăbuşirea visului lui îi lăsase în inimă un gol înfricoşător, pe care nu se gândea să-1 umple. Brutalitatea elocventă a lucrurilor îi dovedise că se înşelase, că imaginase sisteme şi nu făcuse altceva decât stearpă filosofie, nu ştiinţă, păcătuind astfel împotriva spiritului ştiinţific care, interzicând speculaţiile îndrăzneţe, nu se bazează decât pe experienţă şi pe examinarea perfect obiectivă a faptelor. Iar virtuţile şi viciile omenirii, măririle şi slăbiciunile ei sunt fapte care trebuie ţinute în seamă şi examinate totdeauna cu obiectivitatea aceasta Ştiinţifică
Şi apoi, ce greşeală de raţionament săvârşise când condamnase, în bloc, toţi şefii, sub pretextul că perfecţiunea originară a omului îi face inutili. Stăpânii aceştia, faţă de care cugetul lui se arătase aşa de sever, erau şi ei oameni ca toţi ceilalţi.
