O persoană spiritualizată vede frumuseţea peste tot, chiar şi în suferinţă. Oriunde inimile sunt atinse de amărăciunea vieţii, acolo există frumuseţe. Ori de câte ori oamenii îşi învaţă lecţiile vieţii şi renunţă la trecut, frumuseţea este prezentă. Există frumuseţe în ploaie şi în nori - şi există frumuseţe în soare. Există frumuseţe în singurătate şi în intimitate, în râs şi în lacrimi. Peste tot unde ne întoarcem, ne aşteaptă frumuseţea.
O persoană spiritualizată nu se concentrează asupra a ceea ce pare urât, crud sau manipulator. Ea vede că aceste comportamente provin dintr-o lipsă de iubire. Ea dăruieşte iubire, ori de câte ori i se cere - chiar dacă i se cere într-un mod plin de teamă sau agresiv. O persoană spiritualizată consideră că suferinţa ei sau a celorlalţi este doar o deconectare temporară de la experienţa iubirii.
O persoană spiritualizată ştie că iubirea este răspunsul la fiecare problemă percepută. Dacă viaţa nu se desfăşoară aşa cum vrem noi, ne-am deconectat de la iubire şi de la acceptare. Pentru a ne reconecta, nu trebuie decât să renunţăm la aşteptări şi să acceptăm, cu recunoştinţă, tot ceea ce se iveşte în vieţile noastre.
Spiritualitate înseamnă conştienta că viaţa este în regulă, exact aşa cum este. Ea nu are nevoie să fie schimbată sau îndreptată. Ea trebuie doar acceptată.
Atunci când cădem la pace cu viaţa, avem pace în vieţile noastre. Totul este chiar aşa - simplu. Nu putem da vina pe nimeni altcineva pentru lipsa noastră de dorinţă de a face pace.
O persoană spiritualizată este plină de pace, deschisă, utilă, încurajatoare. Ea nu se plânge cu privire la trecut - şi nu caută fericirea în viitor. Ea nu încearcă să-i îndrepte pe ceilalţi oameni şi nu cere să fie îndreptată. Ea trăieşte în momentul prezent, plină de recunoştinţă şi acceptare.
Toţi oamenii sunt spiritualizaţi, dar nu toţi îşi fac timp pentru a-şi explora spiritualitatea. Mulţi oameni se pierd în drama vieţii lor. Ei îşi petrec cea mai mare parte a timpului, ocupân-du-se de probleme de supravieţuire. Nu-şi fac timp să privească apusul de soare, sau să miroasă trandafiri. Ei pierd foarte mult din ceea ce înseamnă bucurie şi frumuseţe. Dacă s-ar opri, ar respira adânc şi ar privi o clipă, şi-ar da seama ce pierd.
O persoană spiritualizată este o persoană fericită. Ea refuză să-şi sacrifice fericirea, indiferent de motiv. Nicio clipă ea nu nutreşte gânduri şi nici nu întreprinde acţiuni care să-i compromită fericirea.
Aceasta este disciplina care te face să duci o viaţă spirituală. Există mulţi oameni care vor să te atragă în dramele lor - pline de suferinţă şi situate pe poziţie de victimă - dar tu trebuie să înveţi să le spui nu. Binecuvântează-i. Acordă-le spaţiul necesar pentru a avea experienţa pe care o doresc. Dar nu te alătura lor, decât dacă o poţi face cu bucurie.
Nu căuta să vindeci alţi oameni, sau să-i salvezi din drama lor. Capacitatea ta de a-i ajuta cu adevărat, depinde de păstrarea propriei tale stări de sănătate şi pace interioară. Păstrând vibraţia propriei tale fericiri, îi ajuţi să vadă că pot găsi vindecare şi salvare în ei înşişi.
Atunci când rămâi nemişcat în Şinele tău, vezi că nu există probleme de rezolvat. Viaţa trebuie doar acceptată cu bucurie, din toată inima. Din acea acceptare se nasc pacea şi fericirea - iar tot ceea ce mai înainte obstrucţiona iubirea, dispare.
