O cale cu sens este o cale a acţiunii. Scopul este atins prin exerciţiu. Fără aplicaţii practice, o cale este pură filozofie. Fereşte-te de asta. Filozofia te îndeamnă să gândeşti şi să discuţi, dar calea e făcută ca să mergi pe ea. O cale bună poate fi redusă la pură teorie, dacă nu se face munca necesară pentru a-i obţine roadele - la fel ca în cazul unui alcoolic, care poate vorbi cu elocvenţă despre cum să te laşi de băut, dar nu se poate lăsa. „Vorba multă, sărăcia omului". Fără punere în practică, nu apar schimbări semnificative. Vorbăria este goală - şi poate fi chiar dăunătoare dezvoltării, pentru că, pe când vorbeşti despre cale, s-ar putea să-i iroseşti puterea de a te schimba. Rişti, de asemenea, să încremeneşti experienţa, astfel încât să nu mai fii capabil să recunoşti modul spontan în care înţelepciunea alege să se manifeste în prezent. La fel de meticulos cum îţi studiezi instrumentul, trebuie să exersezi şi adoptarea înţelepciunii.
Există multe cărţi şi practici care ajută la dobândirea „spaţiului". Cândva, l-am auzit pe un înţelept zicând: „există multe corăbii". Cu toate acestea, exerciţiile pe care sunt pe cale să le descriu - şi pe care le numesc „paşi" - sunt întrucâtva mai relevante în ceea ce priveşte interpretarea muzicii. Ele te vor ajuta să-ţi dezvolţi puterea de focalizare, eficacitatea şi neînfricarea şi să realizezi conexiunea cu interiorul.
Ţine minte: poţi să cunoşti toată teoria şi să fii totuşi incapabil de a-i obţine roadele, atunci când cânţi. Următorii paşi te vor ajuta să-ţi dai drumul şi să te perfecţionezi. Poţi să ai experienţa mncţionalităţii şi să urmezi un plan de acţiune coerent. Sănătatea mintală îţi este restituită96, pe măsură ce înveţi să zăboveşti în clipa de faţă. Poţi să elimini chiar şi orele nesfârşite pe care le petreci gândindu-te obsesiv la viaţa ta.
Am vorbit mult despre impurităţile din scopul tău, din interpretarea şi din modul tău de a studia. Acum vom examina o metodă de de-programare şi reprog^amare. Sunt patru paşi spre această schimbare în viaţa ta.
Pasul UNU îţi face cunoştinţă cu Şinele tău lăuntric. Este un fel de meditaţie, aflată într-un contrast evident cu spaţiul din care oamenii cântă de obicei. Cum am spus şi mai devreme, mulţi au experimentat această stare, în timp ce mergeau pe bicicletă, alergau sau înotau, practicau meditaţia şi incantaţiile, diferite arte marţiale sau ceremoniile străvechi ale ceaiului. Tradiţiile zen şi yoga sunt pe deplin pătrunse de conştiinţa acestui spaţiu. Am întâlnit muzicieni care au studiat alte discipline şi au obţinut roadele acestora, dar care nu puteau să menţină această conştiinţă atunci când cântau. Totul ţine de a atinge instrumentul în acea stare, dar ei nu reuşeau, pentru că le scăpase un mic amănunt: trebuie să renunţi la nevoia de a suna bine. Altfel, nu poţi să-ţi dai drumul cu adevărat! Simplu, dar deloc uşor! învaţă un mod de a obţine echilibrul interior şi abordează-ţi instrumentul, în timp ce eşti în acel spaţiu. Primii doi paşi te vor ajuta să observi toate gândurile şi presiunile asociate cu instrumentul tău. Vei învăţa să-ţi dai drumul şi să iubeşti orice îţi iese. Acest lucru este absolut necesar pentru a scăpa de dilema ta. E un lucru ce nu poate fi simulat!
Pasul UNU te va ajuta să intri în contact cu şinele tău intuitiv, ocolind mintea discursivă, sursa oricărui act artistic limitat. în plan fizic, te vei apropia în mod intuitiv de cel mai lipsit de efort şi eficient mod de a cânta la instrumentul tău. Studiul zilnic te va ajuta să te familiarizezi cu postura cea mai lipsită de efort, sau cu embuşura şi poziţia capului perfectă etc. Vei intra progresiv în poziţia fizică ce-ţi permite să cânţi fără a părăsi acel spaţiu.
Pasul DOI este menţinerea acelei conştiente, în timp ce mâinile explorează instrumentul, într-o improvizaţie liberă. Nu mă refer la stilulfreejazz97, ci la intenţie. Mâinile tale sunt libere să „hoinărească", fără participarea la conştientă. Repet, acest lucru e posibil doar dacă poţi renunţa, pentru câteva momente, la nevoia de a suna bine.
Dacă paşii UNU şi DOI sunt comparabili cu mersul târâş, pasul TREI se aseamănă cu a începe să mergi în două picioare. Pasul TREI te va învăţa cum să faci lucruri simple, din acea stare de conştiinţă.
