Sociologii ar descrie procesul stereotipizării ca una dintre strategiile pe care fiinţele umane le au la dispoziţie pentru a filtra informaţiile din jurul lor. Mai simplu spus, există prea multă informaţie în jurul nostru pentru a o putea trata detaliat, în replică, procesăm informaţiile prin selectarea unora dintre detaliile pe care le considerăm esenţiale sau demne de atenţie şi le folosim pentru formarea de categorii care ne vor ajuta să încadrăm experienţele noastre în modele pe care putem să le înţelegem. Deci, de pildă, dacă cineva ne invită la o petrecere, avem deja nişte aşteptări preconcepute în legătură cu ce va însemna acest lucru. Ideea de „petrecere" pentru adulţi include muzică, conversaţie (şi conversaţia cu intenţia de a crea relaţii), ţinută de ocazie, mâncare (poate), alcool (pentru unele grupuri), un grad oarecare de festivism şi aşa mai departe. Dacă nu am avea aşteptări pentru evenimentele şi interacţiunile sociale, viaţa ar fi foarte grea. Ca adulţi, am reacţiona într-un mod copilăresc, pentru că în copilărie se formează categoriile pe care le considerăm fireşti în viaţa adultă.
Privită din acest unghi, stereotipizarea este o strategie pozitivă de adaptare. Dar partea ei negativă rezidă în faptul că aceste categorii sunt structuri rigide, care ar putea să ne împiedice să sesizăm complexităţile subtile ale vieţii. în ciuda faptului că stereotipiurile pot exprima într-un anumit sens ideile şi indivizii pe care îi reprezintă, ele nu permit variaţii individuale - sunt descrieri generalizatoare, deseori conduc la descrieri negative, deoarece sunt folosite de grupuri mai puternice cu privire la grupuri mai puţin puternice; şi pot face ca utilizatorii lor să ignore realităţile ce nu corespund structurilor lor preconcepute. Putem considera stereotipizareaca o modalitate comodă de a justifica păstrarea poziţiilor proprii, nelăsând ca acestea să fie puse la îndoială.
Limbajul are deseori un rol important în cadrul stereotipizării, pentru că este o modalitate foarte rapidă de a genera un întreg set de idei despre ce sunt şi cum sunt oamenii. Un domeniu în care acest lucru transpare cât se poate de clar este variaţia accentului, şi aici reclamele TV au folosit stereotipurile noastre creând un efect puternic : vânzătorii insolenţi din Cockney care-şi laudă marfa; vocea dură cu accent de Yorkshire care reprezintă tradiţia şi echilibrul; accentul uşor specific Pronunţiei Acceptate (PA), care reprezintă afacerile şi managementul financiar. Şi advertiserii pot crea texte noi arătându-ne, ca o strategie intenţionată, propriile noastre stereotipuri; femeia fermecătoare care se dovedeşte a avea un accent de Lancashire şi se numeşte Gladys Allthorpe; familia asiatică care ne vorbeşte în tonuri Glaswegiene şi Brummiene.
Deşi textele scrise au doar o posibilitate limitată de a invoca accentul (unele dintre ele încearcă acest lucru prin alterarea ortografiei), limbajul scris poate să sugereze identitatea vorbitorilor construind stereotipuri atât pentru cei reprezentaţi de text, cât şi pentru cei cărora li se adresează. Acest lucru nu este realizat numai de textul verbal: situaţia în care sunt prezentaţi oamenii şi aspectele variate ale limbajului anterior numite „paralimbaj" vor avea rolul lor. Totodată, multe reclame scrise reprezintă versiunea statică a celor televizate iar realizatorii reclamelor scrise presupun evocarea mentală a variantei TV la vederea celei scrise.
