Nu mă simt încă în largul meu când mă tunde altcineva decât mama; când o sarcină atât de intimă e executată de un străin — tăiatul fibrelor ce-ţi cresc din cap — cumva îmi pare vulgar, lipsit de gust. M-am întrebat mereu cum de puteau oamenii de pe vremuri să-şi lase servitorii să le facă baie, să-i frece pe spate şi să le clătească apoi trupurile goale cu apă fierbinte. Odată o coafeză mi-a arătat că aveam o porţiune goală de scalp lângă locul de inserţie a părului şi chestia asta m-a indignat atât de tare, încât n-am mai dat pe la ea — încăl-case contractul nescris de a nu emite judecăţi în privinţa mea în momentul cel mai vulnerabil, în care un străin se uită la pielea capului meu. Tumorile mamei erau surprinzătoare (niciodată nu ştiam cum avea să-mi arate părul după), însă mă simţeam în siguranţă, fiindcă ea nu era o necunoscută. După ce-a murit am încercat să mă tund singură, însă mă întrista prea tare şi ajungeam să mă holbez în oglindă, plângând. Nu plângeam mult, fiindcă plânsul nu-i făcut să fie executat când eşti singură, iar lacrimile se usucă iute dacă nu e vreun martor prin preajmă.
Ei erau oameni simpli: tata pescar, ca toţi bărbaţii din sat, iar mama pescuia şi ea, spre deosebire de celelalte femei. O făcea cu ani înainte să se fi căsătorit, dar nu ţinea morţiş s-o facă; nu cerea să fie lăsată să pescuiască, pur şi simplu se pricepea prea bine ca ei s-o refuze şi era îndeajuns de umilă cât să nu se simtă ameninţaţi. După ce m-am născut eu, ea şi tata lucrau totdeauna în echipaje separate, pentru orice eventualitate, însă în ziua aceea echipajul lui căuta în disperare pe încă cineva, aşa că a profitat şi a ieşit în larg cu ei. S-au înecat amândoi; supravieţuitorii au spus că-i văzuseră pentru ultima oară agăţaţi unul de altul în apă. Probabil că aşa s-au scufundat mai repede, de la greutatea dublă. Mă aşteptam ca pierderea lor să mă facă mai puternică, credeam că urma să cresc puternică şi independentă cu vremea, în felul în care lemnul îmbătrânit se face tare ca piatra; în loc de asta însă am căpătat nevoia unui bărbat în viaţa mea, unul singur, care să mă facă prioritatea lui; prietenii nu erau destul de buni — aveau obligaţii faţă de prea multă lume. Doar un iubit ar fi putut să-mi alunge singurătatea suficient cât să pot funcţiona, cât să mă pot aventura în lume.
Logodnicul meu, fratele bărbierului, a fost primul meu iubit. Cea mai dificilă parte a zilei pentru mine, după ce părinţii mi s-au înecat, era după-amiaza devreme, în orele acelea ale nimănui când lumina e prea puternică să lase umbre, iar moleşeala mă aducea la disperare. Lucram acasă atunci, făcând coşuri şi genţi ornamentate pentru vândut la târg, iar el se întorcea la mine în apartament după ce mânca de prânz, spunându-i mamei lui că trebuia să se întoarcă la docuri. Depindeam de venirea lui: era mereu o mare uşurare când îl auzeam că intră pe uşă şi vine direct la mine, în timp ce eu îl aşteptam întinsă pe pat. Nu ne dezbrăcăm, nu era timpul potrivit şi ne dădusem deja frâu liber dorinţelor în timpul vizitei de dimineaţă. Stăteam aşa, lungiţi doar, şi-1 imploram să nu mă lase să adorm, fiindcă durerea mea se hrănea cu somnul de după-amiază şi mă trezeam apoi dezorientată şi fără vlagă. Era o stavilă în calea tristeţii mele.
Pret Legături de sânge
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
