Scrisoarea avea un timbru din Italia, mare şi colorat. Ştampila poştei arăta că fusese expediată din Roma, dar data era ilizibilă.
In ziua aceea am mers în cartierul Shinjuku pentru prima oară după multă vreme.
Mi-am cumpărat mai multe cărţi nou-apărute de la librăria Kinokuniya, apoi m-am dus să văd un film de Luc Besson. După film am intrat într-o berărie, am mâncat pizza cu anşoa şi am băut o halbă de bere neagră. Apoi, înainte de ora de vârf, m-am urcat într-un tren urban de pe linia Chuo şi m-am întors acasă, în cartierul Kunitachi, răsfoind pe drum cărţile abia cumpărate. îmi propusesem să-mi pregătesc o cină simplă şi să mă uit la un meci de fotbal.
Un mod ideal de a-mi petrece vacanţa de vară. Singur şi liber în mijlocul zăpuşelii, fără să deranjez pe nimeni şi fără să fiu deranjat de nimeni.
Când am ajuns acasă, am găsit scrisoarea în cutia poştală. Numele expeditorului nu apărea pe plic, dar, după caligrafie, mi-am dat imediat seama că era Sumire. Avea un scris hieroglific, compact, dur, fără compromisuri, amintind de micii scarabei care ies uneori la lumină în piramidele din Egipt, părând gata s-o ia la sănătoasa pentru a se refugia iar în întunericul istoriei.
Roma ?
Mai întâi am pus în frigider alimentele pe care le cumpărasem de la un supermarket, pe drumul de întoarcere şi mi-am turnat un pahar mare de ceai la gheaţă. M-am aşezat pe scaunul din bucătărie, am deschis plicul cu un cuţit defructe - primul pe care l-am nimerit - şi am început să citesc. Erau cinci pagini scrise mărunt, cu cerneală albastră, şi fiecare filă purta antetul hotelului Roma Excelsior. Probabil că-i luase ceva timp să scrie atât de mult. Pe ultima pagină, într-un colţ, se zărea o pată mică - poate de cafea.
Ce mai faci ?
îmi imaginez cât de surprins eşti să primeşti din senin o scrisoare de la mine, trimisă tocmai din Roma. Sau poate că o simplă scrisoare din Roma nu e suficientă pentru a te scoate din calmul tău. Roma e un loc turistic prea banal. Ar fi trebuit să fie mai degrabă Groenlanda sau Timbuktu sau Strâmtoarea Magellan, nu-i aşa ? Eu, cel puţin, sunt foarte surprinsă că am ajuns la Roma.
In orice caz, te rog să mă ierţi că nu mi-am ţinut promisiunea de a lua masa cu tine după ce m-ai ajutat cu mutatul. La scurtă vreme după aceea am aflat pe neaşteptate că voi pleca în Europa.
Au urmat goana după paşaport, cumpăratul geamantanului, terminarea treburilor începute, şi zilele au trecut una după alta. După cum ştii foarte bine şi tu, nu am o memorie bună, dar fac tot posibilul să-mi ţin promisiunile - cele de care îmi amintesc. De aceea, te rog încă o dată să mă ierţi.
îmi place mult noul apartament. Mutatul în sine este o corvoadă (de care te-ai ocupat tu, de fapt, în cea mai mare parte şi pentru asta îţi mulţumesc), dar, o dată ce-ai terminat, te simţi cu mult mai bine. Aici nu mai sunt cocoşi în apropiere, cum erau în Kichijoji, în schimb e plin de ciori gălăgioase ca nişte babe plângăcioase. Când răsare soarele, încep să se adune în stoluri în parcul Yoyogi şi se agită îngrozitor, de parcă anunţă sfârşitul lumii. De atâta scandal, mă trezesc imediat. Nici nu mai am nevoie de ceas deşteptător.
