Haruki Murakami

Haruki Murakami (Murakami Haruki în japoneză, n. 12 ianuarie 1949) este unul dintre cei mai populari romancieri japonezi contemporani. A fost nominalizat pentru câștigarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2007, cand premiul a revenit romancierei britanice Doris Lessing.

Deși s-a născut în Kyoto, în copilărie s-a mutat la Kobe, unde va absolvi și liceul. A studiat teatrul la Facultatea de Litere a Universității private Waseda din Tokyo, una din cele mai faimoase universități private japoneze, unde a studiat deopotrivă limba franceză, dar în special tragedia Greciei antice.

A cunoscut-o pe soția sa Yuko în Tokyo și au deschis un club de jazz în capitala Japoniei care se numea Peter cat. S-a căsătorit la doar 22 de ani, o căsătorie din timpul facultății, extrem de fericită, care i-a inspirat povestea din romanul Pădurea norvegiană.

A părăsit Japonia, între 1991 și 1995 a trăit și predat la universității americane și a revenit în țara natală abia în 1995.

Succesul romanului Pădurea norvegiană (Noruwei no mori, titlul conține o trimitere intertextuală la celebrul cântec Norwegian Wood al formației Beatles), devenit bestseller în 1987, l-a făcut cunoscut nu numai în Japonia, ci și în lumea largă.

A publicat mai multe volume cum ar fi volumul de povestiri După cutremur (2001), romanele În căutarea oii fantastice (1982), Pădurea norvegiană (1987), Dans dans dans (1988), La sud de graniță, la vest de soare (1992), Iubita mea, Sputnik (1999), Cronica păsării-arc (1995), La capătul lumii și în țara aspră a minunilor.

În categoria non-fictiune a publicat volumul inspirat de atacul celebru cu gaz Sarin din metroul din Tokyo inițiat de secta Aum intitulat Underground, Atacul cu gaz din Tokyo și sufletul japonez (1997-1998). În 2003 a publicat ultimul său roman, Kafka pe malul mării, tradus în limba engleză în anul următor.

A tradus în limba japoneză autori americani, care și-au lăsat amprenta asupra scrisului propriu, cum ar fi Francis Scott Fitzgerald, Truman Capote, John Irving, Raymond Carver, J. D. Salinger
A câștigat premiul Gunzo pentru romanul Kaze no uta o kike, „Să ascultăm vântul” în (1979), iar pentru romanele „Automatul 1973” (1980) și pentru În căutarea oii fantastice (1982), a obținut premiul Noma. Cele trei romane formează împreună „Trilogia Șobolanului”.

A mai obținut premiul Tanizaki Junichiro pentru Sekai no owari to haado boirudo wandaarando (La capătul lumii și în țara aspră a minunilor) și premiul Yomiuri pentru Nejimakidori kuronikuru (Cronica păsării-arc).

În septembrie 2007 i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa din partea Universității din Liège, Belgia, iar în iunie 2008 din partea Universității Princeton, SUA. În ianuarie 2009 a primit Premiul israelian Ierusalim - un premiu literar bienal acordat scriitorilor ale căror scieri abordează teme precum libertatea umană, societatea, politica și guvernul.

Dintre lucrarile lui, 8 au fost ecranizate, printre care si romanul Padurea norvegiana (2009).

Nu este inrudit cu autorul Ryu Murakami, desi au acelasi nume de familie.

Opere traduse in limba romana :

Pădurea norvegiană

La sud de graniță, la vest de soare

În căutarea oii fantastice

Dans dans dans

Cronica păsării-arc

Iubita mea, Sputnik

La capătul lumii și în țara aspră a minunilor

Elefantul a dispărut

După cutremur

Kafka pe malul mării

În noapte

Salcia oarbă, fata adormită

Underground. Atentatul de la Tokio și spiritul japonez

Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga