Gabriela

Gabriela
Fragment Gabriela

Editura Univers
44,90 Lei
021 316 70 53
Cumpara cartea

Când a luat-o spre coborâş, a zărit oamenii. Cât pe ce să $ întâlnească. A luat-o înapoi spre pădure. De-acolo i-a văzut in trând prin case. Numărul lor creştea. Se împărţiseră în grupurj O grămadă de oameni înarmaţi. A auzit fragmente de conversaţie. Voiau să-1 prindă, viu sau mort, să-1 ducă la Itabuna. S-a scărpinat în cap. Aşa de important era tipul pe care îl impus, case? La ora asta probabil că zace întins, acoperit de flori. Şi ei Fagundes, era viu, nu voia să moară. Exista un petic de pământ care-o să fie al lui şi al lui Clemente. încăierările erau de-abia la început, erau bani mulţi de câştigat. Oamenii, în grupuri de câte patru-cinci, umblau prin pădure.
Negrul Fagundes a intrat în hăţişul cel mai des. Spinii îi sfâ-şiau pantalonii şi cămaşa. Ţinea revolverul în mână. A rămas câteva minute ghemuit printre tufe. în scurt timp a auzit glasuri:
— A trecut cineva pe-aici. Tufişurile sunt călcate.
Aştepta neliniştit. Vocile s-au îndepărtat, el a mers mai departe prin hăţişul des. Piciorul îi sângera dintr-o zgârietură adâncă - un spin mare. Un animal a fugit văzându-1 şi aşa a descoperit o vizuină adâncă, ascunsă de tufe. Se aciuat acolo. Era şi timpul. Glasurile erau din nou aproape:
— A trecut cineva pe-aici. Uite...
— Spinii dracului.
Hăituiala a continuat până s-a lăsat seara. în unele momente, vocile erau atât de aproape încât se aştepta să vadă pe cineva trecând prin fragila perdea de tufişuri şi intrând în vizuină. Zărea printre ramuri zburând un licurici. Nu-i era teamă, dar începea să se neliniştească. O să ajungă târziu la întâlnire. Auzea conversaţii; ziceau c-o să-1 taie cu cuţitele, voiau să afle cine îi dăduse ordin. Nu-i era frică, dar nu voia să moară. Tocmai acum când începeau încăierările şi puteau să cumpere bucata aia de pământ el şi Clemente.
Tăcerea a durat o vreme, noaptea a căzut repede, obosită parcă să aştepte. A ieşit din vizuină înclinat; tufişurile erau mici. Privea cu grijă. Nimeni prin împrejurimi. Să fi renunţat? Era posibil, cu lăsarea nopţii. S-a îndreptat, s-a uitat în jur, nu vedea decât copacii din apropiere, în rest, întunecime. Era uşor să se orienteze, în faţă, marea; în spate, portul. Trebuia să meargă înainte, să iasă lângă plajă, să ocolească stâncile şi să-1 caute pe Loirinho. Probabil că nu mai era la Bate-Fundo. Să-şi primească banii câştigaţi cinstit; merita chiar şi-o recompensă în plus pentru urmărirea aceea. La dreapta lui, lumina de la un stâlp electric, marcând capătul unui drum şi pe la mijloc, altul. Mai încolo, pipernicite şi rare, luminile caselor. A început să umble. De-abia făcuse doi paşi îndepărtându-se de pădure când s-a ivit prima torţă urcând pe drum. Un zgomot de voci a ajuns până la el purtat de vânt. Se întorceau cu torţe aprinse, nu renunţaseră cum îşi închipuise el.
Primele torţe ajunseseră sus, unde se aflau casele. S-au oprit in aşteptarea celorlalţi şi stăteau de vorbă cu cei ce locuiau acolo, întrebând dacă nu se ivise.
— Vrem să-1 prindem viu. Să-1 punem la cazne.
— Vrem să-i ducem căpăţâna la Itabuna.
Să-1 pună la cazne... Ştia ce înseamnă asta. Dacă trebuia să moară, o să moară ucigând şi el unu-doi. A apucat din nou pistolul; se pare că răposatul era o persoană foarte importantă. Dacă scapă cu viaţă o să ceară o recompensă mai mare.
Deodată, lumina unei lanterne electrice a spintecat întunericul şi a ţintit chipul negrului. Un strigăt:
— Acolo!
Mişcare de oameni alergând. Se aplecă repede şi intră în pădure. Când ieşise din vizuină, rupsese ramurile tufişurilor, nu-i mai slujea de ascunzătoare. Urmăritorii se apropiau. Negrul ţâşni înainte, animal hăituit, rupând tufele de spini, sfâşiindu-şi carnea pe spate, cum mergea îndoit. Coborâşul era abrupt, hăţişul mai des, arbuştii erau înlocuiţi de copaci, picioarele i se loveau de pietre. După zgomot, erau mulţi oameni. De data asta nu se mai împărţiseră, mergeau împreună. Erau aproape. Tot mai aproape. Negrul rupea cu greu hăţişul des, căzu de două ori, rănit acum pe tot corpul, cu faţa sângerândă. Auzi lovituri de machete tăind hăţişul şi o voce dând ordine:
— Nu poate scăpa. în faţă e prăpastia. Să-1 încercuim - şi împărţea oamenii.

<< Inapoi la Gabriela

Pret Gabriela

Carti
Carti
Cont
0213167053
Contact
Ajutor
FB
Blog de carti
Tweeter