Daniel: Acum, privind din altă perspectivă, pot înţelege, cât de mult au contribuit preoţii esenieni la procesul schimbării. Cât timp am fost în viaţă, deseori rigiditatea lor mă irita, întrucât faţade profesorii mireni, păreau cu totul depăşiţi. Acum văd însă cu totul altfel lucrurile. Acum înţeleg că preoţii au fost pentru noi, ca un soare central - au fost temelia fixă şi sigură a lumii noastre, în jurul căreia esenienii mireni s-au putut mişca liberi, precum planetele pe orbită. Dacă preoţii nu ar fi fost atât de aspri, nu ne-am fi putut mişca într-un mod atât de creativ.
Comentariul lui Stuart: Această afirmaţie despre rolul jucat de preoţi mi-a dat răspunsul la întrebarea care îmi persista în minte, în primii ani ai mişcării eseniene, preoţimea iudaică fusese foarte neînduplecată, dar cum au putut esenienii să le accepte acest comportament, mai târziu, după ce acceptaseră pe scară largă ideile lui Zoroas-tru şi Pitagora? Cu siguranţă că, în aceste noi circumstanţe, ei ar fi considerat că asemenea preoţi, concentraţi asupra unei singure idei, erau mult prea restrictivi.
Din această parte a răspunsului său, reiese că preoţii esenieni continuau să îndeplinească o sarcină fundamentală. Ei reprezentau un centru fix, în jurul căruia se rotea furtuna transformării. Fără o astfel de pf«0time stabilă, cu reguli stricte şi ritualuri detaliate, întreaga organizaţie ejeniană ar fi putut fragmentată şi împrăştiată, cu mult înainte de ve-nirea lui Iisus. Preoţii s-au dovedit a fi precum un ax fix, în jurul căruia, membrii mireni ai Frăţiei Eseniene se puteau mişca şi dezvolta liberi.
în viaţa esenienilor, acest echilibru dintre elementele statice şi dinamice este un indiciu ce ne permite să înţelegem cum funcţiona Ordinul Esenian în ansamblu. Dacă nu am înţelege acest lucru, am crede că rolul preoţilor a fost poate exagerat şi poate părea incompatibil cu schimbarea şi cu contribuţia esenienilor la naşterea creştinismului. Dacă ne luăm numai după ce spun manuscrisele, preoţii par nişte duşmani ai schimbării şi putem înţelege de ce mulţi cărturari s-au concentrat pe asprimea şi rigiditatea preoţilor. Dar văzut în contextul mai amplu, al echilibrului de forţe, sistemul esenian, ca un tot, a putut da dovadă de o elasticitate mult mai mare a gândirii, decât grupul rabinic (fariseii) din acea perioadă.
Dacă nu reuşim să înţelegem echilibrul preoţi-mireni, îi percepem pe esenieni într-un mod deformat, bazat pe confundarea părţii cu întregul. Este uşor de sesizat de ce apăruse această situaţie: mărturiile scrise prezintă, oarecum în detaliu, poziţia preoţilor esenieni, dar conţin puţine referiri despre interesele şi preocupările laicilor. întrucât Daniel şi alţi confraţi mireni studiau texte periculoase şi subversive, cum erau ele considerate de grupul rabinic, ei au transmis cunoaşterea mai departe, prin viu grai, tuturor oamenilor lor de încredere, fără să recurgă decât foarte puţin la vreo formă scrisă.
Toate acestea subliniază importanţa informaţiilor obţinute Prin regresie, care ne-au permis să conturăm o imagine mult întregită a mişcării eseniene, într-un mod imposibil de realizat numai prin studierea mărturiilor scrise. Capacitatea de a-i vedea pe esenieni într-un cadru mai amplu, va împiedica generaţia viitoare de învăţaţi să confunde partea (preoţimea) cu întregul (Frăţia Eseniană) şi va da naştere respectului, într-un sens nou, faţă de o organizaţie întemeiată pe anticipare şi echilibru.
Oare acest sistem subtil de echilibru a apărut întâmplător, sau a fost planificată Eram curioşi să-i aflăm originea şi, de aceea, l-am "itrebat pe Daniel.
