Dreptul de retentie in raporturile juridice civile

Dreptul de retenţie este o garanţie reală atipică de care beneficiază unii creditori pentru a-şi asigura realizarea creanţelor pe care le au faţă de debitorii lor. Clarificarea cât mai deplină a problematicii dreptului de retenţie, mai ales a naturii şi specificităţii sale, a regimului său juridic, nu putea fi decât sarcina unui tânăr cercetător, pasionat, competent, serios şi creativ. El a apărut în spaţiul ştiinţei juridice din ţara noastră şi se numeşte Stelian Ioan Vidu. Era aşteptat de mult, deoarece, în ultimele şapte decenii, nu a fost realizată o lucrare serioasă cu caracter monografic pe această temă, care să corespundă realităţilor şi trebuinţelor actuale.
Abordarea ştiinţifică profundă, problematizată şi contributivă a acestui subiect nu este la îndemâna oricărui jurist, din cauza dificultăţilor pe care le presupune, în bună parte datorită absenţei unor reglementări generale, de principiu, precum şi pentru faptul că necesită o pregătire temeinică în întregul drept civil; o asemenea întreprindere este posibilă numai în urma unui studiu intens şi cuprinzător şi a unei reflecţii atente asupra fenomenelor juridice, mai ales din materia obligaţiilor, contractelor speciale şi drepturilor reale. Toate aceste cerinţe şi condiţii sunt întrunite în cazul de faţă. De aceea, cu întreaga noastră răspundere şi cu deplină plăcere, o recomandăm tuturor juriştilor teoreticieni şi practicieni, precum şi studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor în drept.
 

Prof. univ. dr. Liviu Pop, şeful Catedrei de drept privat,
Facultatea de Drept, Universitatea"Babeş Bolyai", Cluj-Napoca