|
Dostoievski, Feodor Mihailovici,(1821-1881)-prozator rus Personalitate de rascruce in istoria literaturii universale, natura scrutatoare a straturilor imprevizibile si indefinite ale sufletului uman, constiinta framantata, supusa contradictiilor, cu pendulari uriase, de la socialismul utopic la mistica ortodoxismului ce intrezareste eliberarea omului de raul social si moral in ispasirea prin jertfa si umilinta. Ca participant la cercul revolutionar al lui M.V. Patrasevski, a fost condamnat la moarte, comutindu-i-se, in ultimul moment, in fata plutonului de executie, sentinta in munca silnica, fapt care i-a produs o puternica zguduire launtrica si i-a determinat hotarator destinul scriitoricesc. Creator al romanului polifonic, caruia ii este specifica multitudinea vocilor si constiintelor autonome, in interactiue si coexistenta, confruntate intr-un dialog ce ramane permanent deschis. Opera in descendenta fenomenului de carnavalizare a literaturii, cu punctul de plecare in satira menippee si genurile inrudite(dialogul socratic, diatriba, solilocul, confesiunea), asociat cu subiectul de aventuri si cu tematica sociala de stringenta actualitate, cu receptarea sentimentala, fantastica ori grava a vietii, intr-un complex de genuri care constituie o trasatura fundamentala a creatiei dostoivskiene, in care tragicul si formele rasului redus(ironia, umorul, parodia) confera abivalenta imaginii artistice, reunind polii extremi ai devenirii ori antitezei. Eroul, ca posedat al ideii, devenita obiect al reprezentarii artistice, intruchipeaza omul plenar, "omul din om"( dupa insasi expresia dostoievskiana), din pluralitatea pozitiilor ideologice de egala autoritate, concepute simultan si corelate in sectiunea unui moment, concentrate de obicei in momentul crizei, al cotiturii, al catastrofei, al scandalului, in confruntarea dramatica, tragica si parodica, de sustinuta polemica cu "alter-ego"-urile sale. Dupa faza realismului gogolian(nuvelele Bedjnic luudi, 1945-Oameni sarmani; Dvoinik, 1846-Dublu; Netocka Nezvanova, 1849; selo Stepancikogo I ego obitateli, 1859 -Statul Stepancikovo si locuitorii sai; romanul Unijnnie I oskorblennie, 1861- umiliti si obiditi) si perioada de tranzitie, ce consemneaza noul proces de analiza psihologica din perspectiva interiorului uman(Zapiski iz mertvodo doma, 1861- Amintiri din casa mortilor: Zapiski iz podpol'ia, 1864- Insemnari din subterana), opera dostoievskiana isi desfasoara spectaculos temele(spovedania fara cainta, "adevarul neobrazat", tema ultimelor momente ale constiintei ajunsa in pragul nebuniei, ispasirea prin suferinta, degradarea personalitatii umane, tema vietii "nevrednice" si "lipsite de talc" cand e rupta din radacini de popor etc.) in epoca marilor creatii(nuvelele Bobok, 1873; Krotkaia, 1876- Smerita; Son smesnogo celoveka, 1877- Visul unui om ridicol; romanele Igrok 1866- Judecatorul; Prestuplenie I nakazanie, 1866- Crima si pedeapsa, 1866; Idiot, 1868/1874- Idiotul;Best, 1872- Demonii; Podrostok, 1875- Adolescentul; Brat'ia Kamarazov, 1880-Fratii Karamazov). Sub raportul artistic, scriitorul elaboreaza naratiunea fara perspectiva, din maxima apropiere de erou si eveniment, ce devine succinta si intrucitva abstracta in ultima perioada, intensifica dialogizarea interioara pana la limita extrema, in conformitate cu structuta polemica, utilizeaza “skazul" (element intemeiat pe vorbirea altcuiva, determinat de bivalenta vocilor ce se incruciseaza), alcatuieste cu finete dialogul disimulat, intemeiat pe cuvantul cu tertip, polivalent, creator de ambiguitate. Opera:
Carti scrise de F.M. Dostoievski1 2 |
|||||||||||||||||
 Carti online
|
|||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
