Esme le aude vocile prin perete. Sau aude mai degrabă zumzetul, ca nişte albine într-un borcan cu gem. Vocea fetei se unduieşte, creşte treptat, apoi scade din nou, a băiatului e aproape monotonă. Poate că se ceartă. Fata, Iris, dă impresia că se ceartă, dar dacă e aşa o face cam singură.
Fratele ei, aşa a spus. Când Esme 1-a văzut prima dată aici, în pragul uşii, s-a întrebat o clipă dacă nu e iubitul. Apoi s-a uitat la Iris şi a văzut că nu e. Nu e totuşi un frate în adevăratul sens al cuvântului. E mai degrabă unul pe jumătate.
Esme îşi îndoaie picioarele, şi genunchii sparg suprafaţa apei ca nişte insule într-o lagună. A lăsat apa aşa de fierbinte încât pielea i-a devenit roz, lividă. Stai cât îţi place, i-a spus Iris, şi chiar asta face. Aburul s-a căţărat pe pereţi, pe oglindă, pe fereastră, pe sticluţele de pe raft. Esme nu-şi aminteşte această încăpere. Oare ce era pe vremea ei? Celelalte camere le poate transpune, să tragă peste ele o placă fotografică, să le vadă aşa cum erau: în camera ei era camera servitoarei, salonul era locul de sub streaşină unde stăteau depozitate hainele de vară, în cufere din lemn de cedru.
Pe un perete din dormitorul lui Iris era un raft plin cu borcane de dulceţuri. Insă de această cameră nu-şi aduce aminte. îşi aminteşte de întregul spaţiu ca fiind foarte întunecat şi cu tavanul jos, când, de fapt, camerele sunt destul de înalte şi aerisite. Ceea ce-ţi arată cât e de imperfectă memoria.
Ia săpunul din savonieră şi îl freacă între mâini, ca Aladin lampa sa. Degajă un parfum delicios de dulce, îl ridică spre faţă şi inspiră. Se întreabă ce ar spune cuplul de dincolo de uşă dacă le-ar mărturisi că e prima ei baie nesupravegheată după şaizeci de ani. Vede aparatul de ras de pe marginea băii şi zâmbeşte. Fata 1-a lăsat pur şi simplu acolo. Esme a şi uitat cum e să te afli printre oameni nesuspicioşi. II ia şi atinge cu degetul tăişul rece şi atunci îşi aminteşte ce era în această cameră.
Lucruri de bebeluş. Un pătuţ din lemn, cu gratii ca un schelet de animal. Un scaun înalt cu un şirag de mărgele colorate legate de tavă. Şi cutii pline de cămăşi de noapte mititele, bonete, botoşei, mirosul înţepător al bilelor de naftalină.
Cine din această casă a avut ultimul copil? Pentru cine erau acele jachetele împletite, cămăşuţele brodate? Cine a legat mărgelele de scaunul cel înalt? Bănuieşte că bunica pentru tatăl ei, dar nu-şi poate totuşi imagina. La acest gând îi vine să chicotească. Inspiră apoi, îşi ţine respiraţia, se scufundă sub apă şi lasă părul să-i plutească deasupra ca nişte buruieni.
Stătea întinsă, legată şi se uita cum se târăşte încet o muscă pe tavanul verde-bolnăvicios. Număra zgomotele pe care le auzea: o maşină afară, pălăvrăgeala graurilor, vântul smucind fereastra glisantă, bolboroseala unei femei din colţ, scrâşnetul roţilor de pe coridor, fâsâitul cearşafurilor, suspinele şi mormă-ielile celorlalte femei.
Pret Disparitia Lui Esme Lennox
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
