Dialoguri in oglinda

Orice carte de interviuri ne furnizeaza, in filigran, portretul celui care intreaba, cu... intrebarile, curiozitatile preocuparile, aspiratiile lui, sau dimpotriva absenta tuturor acestora. Chiar presupunnd ca toata lumea e dotata pentru acest gen jurnalistic, este evident ca unii sunt mai ales curiosi si altii mai ales comunicativi; unii stiu totul, si despre tema, si despre interlocutor, iar acestuia nu-i ramne dect sa profite de atta stiinta sau sa se apere cum poate de ea; altii, desi chiar stiu, il incita pe interlocutor sa povesteasca fermecator si sa se dezvaluie, printr-o simpla exclamare sau semn aprobator din cap; unii sunt indiscreti si capabili sa tabloizeze si cnd vorbesc despre Critica ratiunii pure, altii, dimpotriva, pot face si din Adriana Bahmutan o interlocutoare discreta si cuviincioasa. Unii sunt agresivi si incruntati ca niste procurori, altii doar incitanti si, totusi, infinit mai eficienti ca primii. in fine, categoria cea mai rara in ziua de azi sunt oamenii cultivati, care par sa practice genul ca pe un fel de violon d 'Ingres, cu aplicatia si stradania vesnicului indragostit care e diletantul.

"Dintr-o subspecie aparte, chiar si a acestei categorii, face parte Ciprian Macesaru, poet, si totodata deosebit de avizat si competent consumator de literatura si muzica. El lasa impresia ca-si alege interlocutorii dintr-un interes al lui anume, nu fiindca toata lumea vrea de la ei interviuri, nu fiindca sunt pe val, sau la moda, sau aducatori de tiraj si rating, ci fiindca el, Ciprian Macesaru simte fata de fiecare o afinitate anume si vrea cu febrilitate sa si-o verifice. Discutia care incepe devine astfel pasionanta ca o intlnire esentiala, la care noi, cititorii, avem privilegiul sa asistam, participnd la aventura celui care, desi discret, retras in penumbra, cum se cade sa fie, ni se dezvaluie precis conturat in toata nevoia sa de comunicare, de clarificare esentiala, de adevarata constructie de sine."