Nu sînt sigur dacă era din cauză că nu avea™ s-o mai văd sau poate pentru că eu eram vm nesimţit arogant, umflîndu-mă în pene cu succtf sul meu recent, dar m-am hotărît s-o întrql despre operaţiile ei estetice.
— Ţi-ai... ăăă, am spus eu atingîndu-mi faţa, ţi-ai făcut unele lucrări ?
— Se vede din avion, aşa-i?
A rîs, fără să pară deloc jignită. Am vrut să protestez, dar ea m-a redus la tăcere cu ui gest grandilocvent al mîinii.
— Nu-ţi face nici o grijă. S-a întîmplat acuiş mult timp, iar tipul nu era neapărat cel mm bun chirurg din Beverly Hills, a zîmbit ea. Df fapt nu era deloc din Beverly Hills, ci dintlM suburbie jegoasă din Houston.
A rîs tare de propria ei glumă. Faţa ei fl măna acum mai mult decît oricînd cu ceajl unui căpcăun, cu nervii îngheţaţi de operaţii» greşite şi pielea întinsă şi moartă.
— Ce te-a făcut să te bagi sub cuţit?
— A fost din cauza lui Larry Biggs. M-ait gîndit că dacă aş arăta ca pe vremuri, cînf eram regina frumuseţii în statul ăsta nenflţ rocit, atunci poate c-aş merita cîteva voturi in plus din partea lui, cînd eram împreună. Dai recunosc că n-a fost nevoie să mă îndemne <fl prea tare.
Yolanda a zîmbit trist.
— Te străduieşti să-ţi păstrezi frumuseţea! M-am uitat spre Sparky ; lumina se reflecta
în ochii lui ficşi, de sticlă, într-un mod viusul sălbatic. Şi mai era şi Marco, aşteptînd loial lîngă uşă, loial pentru veşnicie.M-a văzut cum îi priveam. A dat din cap câtre mine, încet şi înţelegător, într-un mod uşor sinistru.
— Coiotul e gata. O să ţi-1 arăt puţin mai încolo; e la subsol. Dar trebuie să ne gîndim la un nume pentru el, Raymond. Cred că tu ar trebui să-1 alegi.
Eu mă gîndeam la modul în care coiotul acela rău mă urmărise peste tot, la cum nu reuşeam să scap de el, apoi mi-am amintit de Tbmmy Sparrows, vocalul de la Majestic Reptiles.
— Mulţumesc. Cum ţi se pare Tommy ?
— Tommy să fie, a spus ea cu un zîmbet lat cît Mississippi-ul. în cinstea lui Tommy coiotul.
A rîs şi şi-a ridicat paharul, iar eu m-am trezit că rîd tare, împreună cu ea.
Ne-am oprit, eu într-o tăcere nervoasă, ea cuprinsă de o detaşare rece. Am vrut să fiu sincer şi i-am spus că o să mut accentul cărţii înapoi pe opera lui Glen şi nu pe povestea ei şi viaţa lui personală. O fracţiune de secundă m-a privit cu destulă asprime şi nu ascund faptul că mi s-a făcut pielea de găină. Apoi a devenit gînditoare, dînd din cap ca pentru a mă încuraja să continui.
Nu voiam deloc să mai rămîn prea mult. Mai era doar un singur lucru pe care trebuia să-l ştiu.
— Voiam să te întreb... cînd Glen s-a dus dintre noi...
— Ce te face să crezi că s-a dus dintre noi? Am simţit că îngheţ. Casa nu mi se mai
Părea răcoroasă, ci rece ca moartea. Am rîs forţat.
