Acum câţiva ani, pe vremea când lucram la o clinică de boli mintale, directorul a venit să mă vadă într-o zi pentru a discuta o problemă legată de una dintre voluntarele Crucii Roşii care lucra în spital. Această femeie acţiona într-o manieră în mod evident tulburată, iar directorul avea îndoieli dacă să o păstreze. Dar, în final, a acceptat-o pentru că se împăca foarte bine cu celelalte voluntare.
Odată ce a devenit membră a personalului, şi-a făcut treaba bine şi a câştigat simpatia tuturor internaţilor cu care intra în contact. Aici era problema, a spus directorul, făcea atât de multe pentru pacienţi, până într-acolo încât coresponda cu ei mult timp după ce aceştia părăseau instituţia, astfel că o parte a personalului se întreba dacă nu cumva stabilise relaţii nesănătoase cu ei.
Nu am putut vedea un rău prea mare care să rezulte din aceste relaţii, ci m-am gândit că ar putea duce la ceva bun, din moment ce femeia şi pacienţii deopotrivă doreau ataşamente emoţionale călduroase. Prin urmare, am recomandat ca instituţia să o lase să rămână membră a grupului de voluntari.
Din fericire, am ghicit corect; nu numai că a rămas unul dintre cei mai buni voluntari, dar a câştigat atât de mult devotându-se ajutorării celorlalţi, încât s-a simţit considerabil mai puţin tulburată. Deşi la început a trăit experienţa urii de sine, a câştigat atât de multă vitalitate şi bucurie, încât aproape toată lumea a început să observe şi să comenteze îmbunătăţirea stării ei.
După alte câteva luni, se descurca atât de bine încât, la sugestia directorului, a început să se gândească la o carieră de asistent social. în ciuda faptului că avea 45 de ani, ea s-a reîntors la şcoală şi a obţinut o diplomă în asistenţa socială. Deşi nu a primit niciodată vreun tratament direct, psihoterapia indirectă rezultată prin intermediul interesului ei activ pentru ceilalţi a ajutat-o să-şi depăşească unele dintre propriile ei probleme.
Dacă încurajaţi „nevroticii" să dezvolte un interes pentru ceilalţi, aţi putea să le faceţi un bine. Dar acest lucru s-ar putea dovedi dificil, căci oroarea lor de respingere i-ar putea împiedica să construiască relaţii cu alţii, în astfel de cazuri, aţi putea apela la unele tehnici ca să le înfrângeţi blocajele emoţionale.
Pentru a vă asigura că întâlnesc oameni noi şi interesanţi, faceţi-le cunoştinţă cu unii dintre propriii dumneavoastră prieteni, luaţi-i la petreceri sau întâlniri sau de-terminaţi-i să se alăture unor grupuri sociale. Vorbiţi favorabil despre oamenii pe care i-ar putea întâlni până când vor dori să-i întâlnească.
Ajutaţi oamenii cu probleme să se înţeleagă mai bine cu ceilalţi, arătându-le că aceşti oameni nu resping prietenia, ci deseori o consideră bine-venită. Dezvăluiţi-le că şi alţi oameni au probleme şi că ar putea acţiona, prin urmare, cu retincenţă. Arătaţi-le că alţii pot manifesta interes faţă de ei şi le pot furniza contacte preţioase.
Descurajaţi iniţiativele plictisitoare atunci când oamenii cu probleme au obstacole temporare într-o relaţie. Ex-plicaţile de ce anumiţi indivizi ar putea să nu manifeste entuziasm şi ce se poate face pentru a-1 determina.
