Din moment ce Dumnezeu ne-a dat foamea şi avem un corp fizic de care să ne îngrijim, trebuie să avem bani câştigaţi în mod cinstit şi să acordăm ajutorul potrivit semenilor noştri. Viaţa de afaceri nu trebuie să fie o viaţă materială. Ambiţia afacerii poate fi spiritualizată. Afacerea nu este altceva decât a-i sluji pe ceilalţi din punct de vedere material, în cel mai bun mod posibil. Oamenii etichetează acele magazine, care încep doar de la ideea de a face bani, drept „vizuini de făcut bani". Dar magazinele care se concentrează numai pe a sluji oamenii prin cele mai bune articole la un preţ minim sunt cele care se vor bucura mereu de succes şi care vor ajuta la dezvoltarea morală a lumii.
Nu voi uita niciodată observaţia unui vânzător al unui mare magazin de unde îmi alegeam o haină. „Domnule, nu încerc să îţi vând neapărat ceva. încerc să aflu exact ceea ce îţi trebuie." El ştia că puteam cumpăra o haină de două sute de dolari, dar mi-a vândut una de şaizeci de dolari care mi s-a potrivit exact. Mi-a făcut plăcere să obţin ceea ce voiam la un preţ rezonabil. El şi-a asigurat astfel în mine un client permanent al magazinului său. Dacă mi-ar fi vândut haina mai scumpă, nu m-aş mai fi întors acolo încă o dată.
In acest mod oamenii ar trebui să îşi spiritualizeze ambiţia de afaceri, gândindu-se să servească nevoile potrivite ale semenilor lor. Omul ar trebui să facă bani din crearea instituţiilor filantropice care servesc nevoile publicului. Când un om câştigă mulţi bani făcându-i pe ceilalţi prosperi şi foloseşte din nou acea bogăţie pentru a-i ajuta pe alţii să se ajute pe sine, aceasta este o ambiţie spiritualizată. Părinţii bogaţi care le lasă prea mulţi bani copiilor le sufocă evoluţia câştigată de unul singur, a succesului şi a fericirii.
Sunt de acord cu domnul Henry Ford în ceea ce priveşte sprijinul ce trebuie acordat oamenilor pentru a se ajuta singuri, şi nu cu caritatea umilitoare, aducătoare de sclavie. Numai prin a avea ambiţieîncununată de ideea de a servi, oamenii ambiţioşi din punct de vedere material vor găsi un motiv spiritual pentru a face bani. Fără ambiţie, noi ne mutilăm abilităţile, astfel împiedicând progresul umanităţii.
Un motiv pentru care oamenii din Orient au fost mai înclinaţi spre spiritual este din cauză că au luat viaţa mai uşor, au refuzat să se transforme în roboţi ai afacerii şi au avut mai mult timp pentru contemplaţie. Bineînţeles, multe persoane din Orient şi-au folosit timpul liber pentru a-şi hrăni obiceiurile de lenevie, în locul realizării spirituale, dar, ca o regulă, orientalii au o percepţie spirituală trează.
Semenii noştri din Vest şi-au folosit timpul dezvoltând numai factorii materiali şi intelectuali ai vieţii. Ei sunt prea ocupaţi ca să se bucure de roadele muncii lor materiale sau ca să cunoască pacea, relaxarea şi fericirea. Mulţi semeni din Vest sunt sclavii unor angajamente mai puţin importante şi uită de cel mai mare angajament, al contactului cu Dumnezeu, contact dătător de fericire.
Semenii din Vest trebuie să îşi facă timp. Lupta pentru viaţă este mai aprigă din cauza climatului mai rece, dar, prin folosirea pe scară largă a maşinilor, au un avantaj în faţa semenilor din Est. Ei îşi pot economisi timpul pentru a fi folosit mai puţin pe dans şi alte distracţii şi mai mult pe studiile profunde asupra vieţii. Activităţile de afaceri şi banii sunt pentru confortul omului, dar lăcomia oarbă pentru ei nu trebuie să jefuiască omul de fericire.
Nu sunt echilibrate şase zile şi nopţi pline trăite ca o maşinărie cu o parte dintr-o singură zi folosită pentru cultivarea spirituală. Săptămâna ar trebui alocată muncii, distracţiei şi cultivării spirituale - cinci zile pentru a face bani, o zi pentru odihnă şi distracţie şi o altă zi pentru introspecţie şi realizare interioară. Omul ar trebui să aibă ceva timp liber pentru sine. O zi pe săptămână - duminica - nu este îndeajuns, pentru că este singura sa vacanţă; el vrea o zi pentru odihnă şi este prea obosit pentru a medita.
