în societăţile în care banii nu joacă un rol atât <Je important, lumea este mai manierată. De exemplu în Mexic, dacă vrei să te duci la culcare, se obişnuieşte să spui grupului din care pleci con su permiS0/ ceea ce înseamnă „cu permisiunea voastră", o expresie încântătoare. în cazul bunelor maniere şi al poli-teţii, observăm cum funcţionează un element lingvistic jucăuş. Kropotkin menţionează bunele maniere şi farmecul societăţilor primitive, spunând că în civilizaţia maya politeţea era extrem de importantă. Şi Confucius pune accentul pe bunele maniere, pe care le consideră mijloace care asigură funcţionarea firească a societăţii. Se înţelege de la sine că, în societăţile bazate pe un ideal colectiv, manierele şi ritualurile capătă o importanţă extremă, în vreme ce în societăţile bazate pe idealuri competitive, manierele sunt utile doar în măsura în care ajută la atingerea scopurilor. Citim în Cobbett şi Thomas Hardy despre „vechile maniere", adică politeţea şi respectul cu care oamenii obişnuiau să se poarte înainte de venirea calviniştilor iubitori de bani, care au distrus totul promovând îmbrânceala, datul din coate şi amestecul în treburile altuia.
Cel mai bine crescut om din lume a fost probabil acel vagabond vizionar al secolului al Xll-lea, Sfântul Francisc din Assisi. în tinereţe, când făcea parte din încântătoarea mişcare muzical-literară nut mită Troubadours de Occitanie, din sudul Franţei, a 1 trăit ca un om de lume.
Mai târziu însă, a făcut jurământ de sărăcie şif castitate, respingând banii. Acest lucru este în sine o polittţe supremă, deoarece ea sigur îi face pe cei din jur să se simtă bine, în vreme ce milionarul şic după care se ţin femeile stârneşte invidia şi se comportaca un necioplit. Pentru Chesterton, una dintre marile calităţi ale Sfântului Francisc din Assisi a fost buna creştere: se arăta curtenitor faţă de toţi cei pe care-i întâlnea şi manifesta un interes sincer faţă de trăirile lor interioare. „Putem spune că acest Sfânt Francisc, în viaţa extrem de simplă pe care a dus-o, a păstrat cu sfinţenie ceva de un lux orbitor, buna purtare de curtean." Nu se considera deasupra altora; aparţinea acestei lumi şi ştia că în ea poate încăpea o diversitate nelimitată de oameni. El şi-a asigurat un loc între această lume şi în cealaltă.
Ospitalitatea era la mare cinste în sudul Franţei, căminul trubadurilor. Aceştia nu erau doar menestreli rătăcitori, ci alcătuiau un grup mare de compozitori şi muzicieni din toate straturile societăţii, care îşi făcuseră un ideal din iubirea curtenitoare. Cuvântul „trubadur" provine din latinul tropator, care înseamnă „descoperitor". Ei au inventat un nou soi de poezie de dragoste, care se recita pe muzică. Versurile erau uneori satirice, alteori pastorale sau chiar neruşinate; uneori preamăreau cavalerismul, şi mai mereu veselia. Ei au fost romantici, depăşind epoca în care au trăit, stelele pop ale vremii lor. Cântau la alăută, fluier, sau violă. în timp ce călătoreau, apreciau casele şi curţile princiare după mâncarea pe care le-o ofereau. O cină ideală consta în căprioară, mistreţ sau alt vânat, peşte, vin simplu sau cu mirodenii, clătite şi pesmeţi, dar şi carne de dropie, lebădă, barză, potârniche, raţă, clapon, gâscă, găină şi păun, iepure de casă sau de câmp, urs şi fructe. în poemele trubadurilor apar deseori cuvinte de nemulţumire faţă de bogaţii zgârciţi, care le ofereau mese sărăcăcioase.
Pret Cum am ales libertatea. mic tratat pentru o viata fara griji
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
