Ott a reuşit să facă celulele să se mişte în diferite direcţii sau,1 dimpotrivă, să le imobilizeze. Avea să lucreze apoi asupra celulelor j animale şi va reuşi, după culorile utilizate, să le sporească activitatea metabolică sau, dimpotrivă, să le distrugă. Culorile nu numai că aveau un efect fizic asupra acestor celule, dar le şi modificau comportamentul sexual şi durata de viaţă. Ott a dedus că există o legătură necunoscută între culori şi efectul lor (atât fizic, cât şi psihic) asupra celulelor fiinţelor vii. Răspunsurile fotobiologice ale celulelor la culori specifice fuseseră studiate, mai ales în cazul ultravioletelor, al roşului, oranjului şi albastrului. Ott a observat că radiaţiile ultraviolete erau necesare pentru dezvoltarea merelor şi că serele experimentale ale căror ferestre eliminau razele stopau evoluţia acestor fucte; fără aceste radiaţii vitale în special, merele rămâneau verzi şi nu se mai înroşeau. O experienţă uimitoare, realizată împreună cu un biolog, va relansa munca lui Ott; din ouăle de peşte expuse la lumina roz a unui acvariu nu ies decât femele! Ott a stabilit că modificările date de lungimile de undă ale spectrului afectează fenomenul fotosintezei asupra plantelor; dar cum să explici efectul asupra celulelor animale? Explicaţia rezida în reacţiile glandelor endocrine şi în descărcarea lor hormonală.
Creşterea industrială a puilor demonstrase deja că lumina zilei, observată prin ochii puilor, stimula sensibil glanda pituitară şi producerea de ouă. Glanda pituitară este stăpână peste producerea de hormoni în totalitatea sistemului hormonal, nu doar la pui, ci la toate animalele, inclusiv la om. Astfel, orice sistem hormonal este influenţat de razele care penetrează prin ochi.
Consecinţele acestei ipoteze demonstrate acum de Ott sunt extraordinare. Astfel, tot mediul înconjurător al omului (culori, lumină naturală şi artificială) îi afectează comportamentul, precum şi sănătatea fizică şi mentală.
Descoperirea cea mai importantă a lui Ott va apărea însă atunci când acesta avea să-şi spargă ochelarii şi avea să descopere că artritalui cronică se vindeca, mai ales atunci când petrecea mai mult timp afară, fără protecţia ochelarilor.
Aceste experimente pe pui, pe şinşila şi peşti aveau să demonstreze rapid că intrarea luminii prin retina acestor animale provoacă o reacţie biologică pozitivă. Doctorul Jane Wright, de la Centrul de cercetări asupra cancerului din spitalul Bellevue din New York, i se va asocia lui John Ott pentru a experimenta efectele expunerii la soare a cincisprezece pacienţi bolnavi de cancer fără ochelari de soare (privirea lor nu era orientată spre soare, ci spre mediul înconjurător). Cea de-a doua observaţie a lui Ott se referea la dezvoltarea virusului tomatei în afara anotimpurilor foarte ploioase (cu proporţii scăzute de soare) în regiuni din Ohio (SUA). Ott a dedus de aici că metabolismul plantelor era redus de lipsa de energie luminoasă şi că, astfel, deveneau mai sensibile la boli. Metabolismul şi „focul vital" din vechea medicină tradiţională şi alimentele nu erau decât combustibilul ars de metabolismul generat din energia luminoasă. Găsim aici un punct de apropiere cu medicina chinezească, cea care explică faptul că energia cerului (energia Yang) se foloseşte să ardă energia hrănitoare rezultată din pământ (energia Yang de polaritate yin).
A fost dificil să tragă concluzii definitive, dar, în timpul experimentului, în cazul a paisprezece pacienţi, starea lor s-a îndreptat spre stabilizare. Din păcate, scepticismul anumitor medii medicale oficiale va împiedica experimentul să se dezvolte cu adevărat. Lucrările ulterioare, publicate la Oxford, aveau să demonstreze că deficienţele anumitor culori (obţinute prin intermediul unor filtre) alteraseră modul în care evoluau plantele aşa cum deficienţa anumitor vitamine afecta sănătatea corpului uman. Reacţia biologică a efectului luminii asupra retinei umane a fost denumită de Ott reacţia fotobiologică sau sistemul hipotalamo-endocrin. Experienţele preliminare pe şoareci arătaseră că proporţiile de colesterol din sângele lor era mai mare atunci când erau supuşi radiaţiilor unei lămpi fluorescente de culoare albastru închis, decât atunci când erau expuşi la lumină roşie. O tendinţă spre obezitate a fost notată la şoarecii masculi supuşi razelor albastre. Aceste concluzii aveau să demonstreze interesul crescând al cercetărilor în toate domeniile biologiei. Experimentele următoare s-au făcut tot pe şoareci1; se studia influenţa diferitelor surse de 1 Nu vom încuraja experimentelepe animale. De fapt, experimentele cele mai subiective ale yoghinilor din India ni se par mai sănătoase, chiar dacă ele nu pot fi întotdeauna clasificate ca fiind „intrinsec ştiinţifice" (n.a.).
Pret Culorile si sanatatea
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
