Dar Colţ-Alb nu putea ajunge la zona aceea moale a părţii din faţă a gâtului adversarului său, Buldogul era prea scund, iar fălcile lui masive reprezentau o măsură suplimentară de protecţie. Colţ-Alb ţâşnea înainte şi înapoi nevătămat, în timp ce rănile de pe trupul lui Cherockee se înmulţeau. Avea ambele laturi ale capului şi gâtului sfâşiate şi muşcate. Sângera abundent, dar nu dădea niciun semn de descumpănire. îşi continua urmărirea încăpăţânată, deşi o dată, nedumerit pe moment, se opri o dată şi clipi în direcţia celor care priveau, agitându-şi în acelaşi timp ciotul care-i servea drept coadă, expri-mându-şi dorinţa de a lupta.
în momentul acela, Colţ-Alb năvăli asupra lui şi se retrase, sfâşiindu-i în trecere ceea ce-i mai rămăsese din ureche. Cu o uşoară manifestare de furie, Cherokee îşi reluă urmărirea, alergând pe o traiectorie circulară, aliată în interiorul cercului trasat de paşii agili ai lui Colţ-Alb şi încercând să-şi lanseze muşcătura fatală către gâtul acestuia. Buldogul rată atacul la milimetru, iar din mulţime se înălţă un cor de laude atunci când Colţ-Alb se feri brusc din calea pericolului, sărind în direcţia opusă.
Timpul trecea. Colţ-Alb dansa mai departe, ferindu-se şi cabrân-du-se, sărind către şi departe de adversarul său, provocându-i mereu răni. Iar buldogul, animat de o certitudine sumbră, îl urma netulburat. Mai devreme sau mai târziu, avea să-şi atingă scopul, să-şi încleşteze dinţii în gâtul inamicului său şi să câştige lupta. între timp, accepta toate loviturile pe care celălalt i le putea administra. Urechile lui, ca nişte smocuri, deveniră ciucuri ciufuliţi. Gâtul şi umerii îi erau sfâşiaţi în mai multe locuri, ba fusese muşcat chiar şi de buze - toate acestea din cauza acelor atacuri-fulger aflate dincolo de puterea lui de prevedere şi apărare.
Colţ-Alb încercase în diferite rânduri să-1 răstoarne la pământ pe Cherokee, dar diferenţa dintre înălţimile lor era prea mare. Cherokee era prea scund, avea corpul prea aproape de pământ. Dar Colţ-Alb mai încercă o ultimă dată această manevră - o greşeală. îl prinse pe Cherokee cu capul întors, deoarece acesta se întorcea mai încet. Avea umărul expus. Colţ-Alb se năpusti asupra lui: dar propriul umăr era sus, iar el atacase cu o asemenea foiţă încât inerţia îl purtă peste corpul adversarului său. Pentru prima dată în toată cariera sa de luptător, Colţ-Alb îşi pierdu echilibrul. Corpul i se întoarse în aer, ca şi cum ar fi făcut o tumbă, şi ar fi aterizat pe spate dacă nu s-ar fi întors,ca o felină, în aer, într-un efort de a-şi aduce picioarele pe pământ. Astfel, se prăbuşi greoi pe o parte. în secunda următoare era în picioare, dar, în aceeaşi secundă, colţii lui Cherokee i se încleştară în gâtlej.
Nu îl prinsese bine, ci prea jos, către piept; dar Cherokee nu-i mai dădea drumul. Colţ-Alb sări în picioare şi începu să se agite sălbatic, încercând să scape de trupul buldogului. îl înnebunea de-a dreptul această greutate încleştată, care-1 trăgea în jos. îi stânjenea mişcările, îi îngrădea libertatea. Era ca o capcană, iar toate instinctele sale erau pline de repulsie şi revoltă faţă de ea. Era o revoltă nebunească. Pentru câteva minute, fu de-a dreptul nebun. Forţa brută a vieţii care clocotea în el prelua controlul. Voinţa de a trăi care-i inunda corpul îi întunecă orice urmă de judecată. Era dominat de dragostea trupului său pentru viaţă. Orice scânteie de inteligenţă dispăruse. Era ca şi cum n-ar fi avut deloc creier. Raţiunea sa fu înlocuită de dorinţa cărnii de exista şi de a se mişca, să se mişte oricum, să continue să se mişte, pentru că mişcare era expresia existenţei sale.
Porni în cerc, mişcându-se fără contenire, învârtindu-se, întor-cându-se şi mergând cu spatele, încercând să scape de masa aceea inertă de 25 de kilograme care-i atârna de gât. Buldogul se mulţumi să-şi menţină încleştarea şi nimic altceva. Din când în când, rareori, reuşea să-şi proptească picioarele de pământ şi să se împingă către Colţ-Alb. Dar, în secunda următoare, îşi pierdea această priză cu pământul şi începea să se lase târât într-una din învârtelile nebuneşti ale lui Colţ-Alb. Cherokee se identifica cu instinctele sale. Ştia că procedează bine rămânând prins de adversarul său, aşa că fu străbătut de fiori de extaz şi mulţumire. în astfel de momente, închidea ochii şi-şi lăsa corpul să fie zvârlit încolo şi încoace, moale, indiferent la orice rană pe care ar fi putut-o suferi. Nu conta. încleştarea conta, iar la aceasta nu renunţa pentru nimic.
