11. INCUBAREA MICELIULUI
Incubarea miceliului este perioada cuprinsă între data însămânţării şi apariţia primelor fructificaţii.
Incubarea miceliului în substratul nutritiv începe de a doua zi după însămânţare, şi se manifestă prin apariţia unui puf alb în jurul bobului de grâu sau orz. Acest fenomen se observă mai bine în materialul însămânţat în saci de polietilenă transparenţi, sau la miceliul de control. In perioada incubării, substratul se brichetează (se întăreşte), se compactizează prin creşterea hifelor miceliene, astfel încât se poate scoate din sac sau ladă, el păstrându-şi forma.
Substratul împânzit (de culoare albă), având forma sacului sau a lăzii în care a fost introdus, se numeşte brichetă, miceliul constituind liantul pentru realizarea fenomenului de compactizare.
Pentru fiecare specie de Pleurotus spp. există o temperatură optimă de incubare, fiind cuprinsă între 18 şi 28°G.
Ciupercile Pleurotus spp. sunt plante termo-gene, temperatura având tendinţe de creştere în substrat în perioada incubării, putând depăşi foarte uşor 30 sau chiar 50°G, declanşând procesul de fermentare sau „autoaprindere". După 4-5 zile de la însămânţare, temperatura în substrat este mai ridicată cu 6-8°G faţă de cea a aerului, după care tinde să se uniformizeze. Pentru a putea stopa o eventuală autoaprindere, camerele de incubare, mai ales pe timp călduros, vor fi prevăzute cu sistem de răcire a aerului.
Nici temperaturile scăzute, de 10-12°G, nu favorizează incubarea miceliului şi ajută la dezvoltarea competitorilor (ciuperci saprofite şi parazite).
