Se temea de vocea aceea unică ce ar fi putut spune: „Slugă vicleană şi necredincioasă, ce-ai făcut cu talantul pe care ţi l-am dat?" Dorea din inimă să audă glasul dumnezeiesc cântând a mulţumire: „Mult ţi-am dat, mult ai înfăptuit..."
Dar măscăriciul acela măsurase bine zicala de vară care, într-adevăr, e lungă mai ales atunci când se aşteaptă ora de îndestulare a stomacului. Iar pentru oameni ca Brâncoveanu rostul ei să fie lungă cât să-i ajungă domnului a se afla mereu acolo unde trebuia. Ce te faci însă că veneau şi zilele de iarnă, când nu apucai a da bine zorii şi a cânta răguşit cocoşul şi gata venea şi apusul, cu umbrele lui şi cu noaptea. Noaptea cea lungă a lui Brâncoveanu ca şi a tuturor supuşilor săi. Aici se potrivea aceeaşi zicală bună şi pentru a măsura ziua. Numai că era pentru somnoroşi: „Noapte lungă să le-ajungă a dormi mai mult şi mai bine". Sau „mult şi bine". Dar pentru ziua de iarnă, acelaşi măscărici pusese sare şi piper în altă zicală: „Zi de iarnă mult prea scurtă, nu ai timp să faci nici burtă". Apoi devenind poet: „Ziua de iarnă e scurtă tare, cât să consumi o lumânare".
Brâncoveanu era acelaşi neobosit călător, prin istoria şi viaţa Ţării Româneşti, şi pe timp de primăvară şi vară, de toamnă sau de iarnă. Şi la răscruce de echinocţii ca şi de solstiţii. Era omniprezent şi îl aflai când nici nu gândeai. Fie la cancelaria domnească, înmijlocul pisarilor şi grămăticilor săi, de vorbă cu trimişii ţărilor apusene sau orientale, ambasadori vestiţi sau trimişi mărunţi, dar în miezul treburilor diplomatice, la sfatul ţării cu dregătorii, la munca ogorului, printre ţărani, pentru a vedea cum înmulţesc aceştia „talantul", la Academia Domnească, împreună cu dascălii şi cărturarii de renume, la lăcaşurile bisericeşti şi mănăstireşti în Casa Domnului, fie pentru a reface şi înzestra o aşezare, fie a o ridica din temelii. Cu maeştrii constructori şi cu zugravii, sau cu feţe-bi-sericeşti cele mai înalte, cum ar fi patriarhii Ierusalimului, Dosoftei şi nepotul său, Hrisant Nottara - ori cu iscusitul său diplomat David Corbea Ceauşul, din Şcheii Braşovului. Printre negustori ca şi printre învăţaţi, pretutindeni îşi pierdea, dar niciodată în zadar, timpul. Ba, acest neobosit domnitor a avut vreme ca să îşi încerce şi pana cărturărească şi să ţină un jurnal faimos cu însemnări minuţioase, la o asemenea frumoasă activitate. Jurnalul purta un nume inspirat de limbajul folosit de secretarul său de limbi occidentale, Anton Măria del Chiaro Florentino. El se numea nici mai mult, nici mai puţin Foletid novei.
Pret Boieri si Domnitori
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
