Bogdan Petriceicu Hasdeu

S-a născut la Hotin, în Basarabia ocupată de Imperiul Ţarist, şi a studiat la universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofiţer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ţinut pentru a scăpa de împilarea şi deznaţionalizarea forţată practicată de administraţia de ocupaţie. Ruşii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităţilor române, i-au anulat dreptul de moştenire pe care-l avea asupra unor moşii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară.

După moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina. A murit la 7 septembrie 1907 la Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă şi perenă. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hasdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător şi un pionier al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.

Opere istorice:

• Ioan Vodă cel Cumplit
• Arhiva historică a României
• Historia antică a Românilor
• Istoria critică

Opere in domeniul filllogiei:

• Cuvente den bătrâni
• Etymologicum Magnum Romaniae
• Psaltirea lui Coresi
• revista Columna lui Traian

Beletrisitca si teatru:

• Razvan si Vidra
• Duduca Mamuca
• Micuţa
• Volumul de poezii (1873)
• o traducere din Tristele lui Ovidiu