1. înţelegerea teoriei
1. Comportamente repetitive şi stereotipe. Un pattern limitat de interese. Deficiente calitative
Probabil că şi eu dau dovadă de comportament repetitiv atunci când vă cer din nou să priviţi lucrurile prin ochii unei persoane cu autism, să vă puneţi în pielea ei, să împărtăşiţi lumea ei, încercând să o înţelegeţi mai bine pentru a o putea ajuta.
Haideţi să citim mai întâi câteva fragmente scrise de persoane cu autism, să reflectăm puţin asupra lor şi să le comparăm cu criteriile pentru autism din DSM-IV. După aceasta, vom vedea împreună cum în spatele unor acţiuni aparent fără sens se pot ascunde foarte des tot felul de intenţii şi de tentative de comunicare. Evident, însă, întotdeauna găsim doar ceea ce căutăm.
Deodată, după vârsta de 20 de ani, mi-am dat seama că eram diferită de ceilalţi... Când eram mică, credeam că ceilalţi sunt diferiţi. (Temple Grandin)
Se uita la numerele autobuzelor care treceau pe lângă casa noastră. Pentru el, acestea trebuiau neapărat să sosească într-o anumită ordine. Imediat după ce se întorcea de la şcoală, fugea la uşa din faţă pentru a le privi trecând. Când se apropiau, bolborosea fiecare număr de autobuz. Era foarte bucuros şi chicotea singur. însă atunci când autobuzele nu soseau în ordinea „corectă", ceva se „strica" în interiorul său. Atunci începea să ţipe, să urle, să strige : „Păi da, trebuia să treacă treiul, NU paişpele! ". Era clar că trebuia să controleze lucruriledin jur, iar dacă acest lucru nu era posibil, îl resimţea ca pe un martiriu. (Doamna Barron)
îmi plăcea că autobuzele semănau aşa de tare unele cu altele -toate de aceeaşi culoare, cu aceleaşi cuvinte scrise. Dar existau şi mici diferenţe : numărul autobuzelor era diferit şi mai erau diferenţe şi în felul cum arătau „feţele" lor (unele erau foarte ascuţite, altele mai degrabă turtite). Voiam să văd toate autobuzele de la şcoală şi să le compar între ele. îmi plăcea cum arătau, parcate frumos la rând şi mă supăram foarte tare când autobuzul 24 întârzia şi eu trebuia să plec acasă înainte să-l văd. Autobuzul acela n-avea voie să întârzie ! Uram autobuzul 24 pentru că se purta atât de urât, întârziind adesea, într-o zi, mi-am ordonat tenişii exact ca autobuzele. Am ales patru culori pentru a simboliza cele patru feluri de autobuze care treceau pe la şcoală. Cele albastre erau numărul 24. Apoi mi-am aşezat tenişii la fel ca autobuzele care treceau unul după altul. La fel ca autobuzul 24, tenişii albaştri întâr-ziaseră. M-am uitat supărat la ei. Mă supăram foarte tare atunci când vedeam tenişii albaştri separaţi de restul. Am început să mă joc la fel cu cărţile de joc. Atunci când cartea care simboliza autobuzul 24 întârzia, o rupeam... La şcoală, era o educatoare pe care o chema Sue Laine. Nu voiam deloc să vorbesc cu ea. Asta pentru că avea 24 de ani, iar eu uram numărul 24 - era numărul autobuzului care întârzia mereu. (Sean Barron)
