Picioarele îi erau legate de o scândură de lemn de pe fundul cuştii. Scândura era coborâtă câte puţin în fiecare oră, până când gâtul omului se frângea.
„Conducătorii huni ai acestei ţări au în ei o amestecătură ciudată de civilizaţie şi barbarie", spuse tatăl meu în drum spre han. „Să omori un criminal astfel e cât se poate de barbar. Am auzit că, mai demult, unul dintre regii Varanasi a executat victima îngropând-o în pământ până la gât, cu mâinile legate la spate. Tot ce mai putea face sărmanul om ca să alunge vulturii şi şacalii era să ţipe şi să urle, până când n-a mai fost în stare să facă nici măcar asta. Ar trebui să fim recunoscători că trăim vremuri civilizate, acum execuţiile sunt mult mai umane, condamnaţii sunt călcaţi în picioare de elefanţi."
Cel mai bine îmi amintesc seara în care tata m-a luat cu el în deşert, chiar înainte de apusul soarelui, nisipurile goale întinzându-se la doar două mile de oraş. Odată a ghidat o caravană prin partea aceasta a deşertului până la Sha-che, un alt oraş-oază, la aproximativ o săptămână de mers de Kashgar.
„Asta s-a întâmplat înainte să te naşti tu", mi-a spus. „Tocmai începusem s-o vizitez pe mama ta şi devenisem obsedat de ea. Pe atunci era foarte diferită, plină de viaţă, jucăuşă, deşi, dacă e să privesc în urmă, poate că semnele acestei tristeţi care azi o ţine captivă în braţele sale invizibile se conturau deja. Schimbarea a venit mai târziu, după naşterea ta, când comportamentul ei posesiv şi faptul că se plângea din ce în ce mai des de absenţele mele lungi începeau să nu mai facă parte din jocul unei curtezane, ci se agravau, devenind din ce în ce mai credibile. Ţipetele ei îndelungate şi lacrimile din timpul certurilor noastre frecvente au umbrit dorinţa şi i-au întunecat firea. Dar, când am întâlnit-o pentru prima oară, nu era încă atât de afectată emoţional. Avea doar optsprezece ani, dar oamenii deja vorbeau despre ea ca despre «Următoarea Doamnă a Curţii». Mă plăcea şi ea şi mă gândeam s-o cer de nevastă după ce mă întorceam."
Când ne-am aşezat pe bucata plată a unei stânci înalte şi mari, privind la întinderea imensă a deşertului şi la valurile sale de nisip perfect statice, mi-a povestit despre ultima parte a călătoriei lor de la Kashgar la Sha-che.
„E foarte periculos să călătoreşti în deşert, şi cu atât mai mult în Taklamakan. Caravana noastră a pornit la drum după apusul soarelui. Se călătorea doar pe timpul nopţii pentru că ziua era insuportabil de cald. Călătoria era lentă, nu avansam mai mult de paisprezece mile pe zi, şi era îngrozitor, atât pentru oameni, cât şi pentru cămile, în jurul celei de-a patra zi, câteva cămile au început să se resimtă. Le-am legat bucăţele de piele în jurul picioarelor ca să le mai alinăm durerea. După un timp, şi bărbaţii care au fost nevoiţi să descalece şi să o ia pe jos au început să sufere din cauza aceloraşi simptome.
Pret Ascetul dorintei. Un roman despre Kamasutra
Disponibil la comanda
Cartea nu se gaseste fizic in stocul nostru.
Pentru ca dorim sa va oferim servicii de calitate, vom incerca sa o procuram de la alti furnizori. Nu putem garanta ca o vom gasi, si nici in cat timp o vom face. Daca aveti aceasta posibilitate, va recomandam sa alegeti o carte care este marcata ca fiind pe stoc. Mai multe informatii...
