Andrei Plesu

Andrei pleasu a activat ca cercetător la Institutul de Istoria Artei, alături de Gabriel Liiceanu. In tinerete a participat la seminariile private ţinute de Constantin Noica la Păltiniş.

Încadrabile în prealabil preocupărilor conexe istoriei şi teoriei artei, volumele, studiile şi cronicile sale din presa timpului îşi lărgesc treptat tematica înspre domeniul moralei şi al antropologiei culturale, recomandându-l imediat, prin percutanţa ideilor şi luxurianţa stilului, drept unul dintre cei mai captivanţi eseişti ai vremii.

• S-a născut la 23 august 1948, la Bucureşti.
• A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti, secţia istoria şi teoria artei (1971).
• A fost lector universitar la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti.
• Este exclus din învăţământ pe considerente politice (1982).
• Înregistrează mari succese de public cu volumele „Minima moralia”, „Jurnalul de la Tescani” şi „Despre îngeri”.
• A fost ministru al Culturii (1990-1991) şi al Afacerilor Externe (1997-1999).
• A fost membru al CNSAS (2000-2004).
• A fost consilier prezidenţial pentru Relaţii Internaţionale (2004-2005).

În urma scandalului „meditaţiei transcendentale”, „afacere” barocă instrumentalizată de puterea comunistă pentru a compromite intelectualitatea vremii, este „exilat” la Tescani şi i se ia dreptul de semnătură. După prăbuşirea regimului comunist, înfiinţează institutul de studii avansate „New Europe College”, revista culturală Dilema (azi, Dilema veche) şi acceptă în diverse perioade o serie de funcţii publice.

"In singuratate, o consistenta aparte capata, o data cu figura dusmanului, figura ingerului, aliatul cel mai insemnat al monahului, in "razboiul nevazut" care ii sta dinainte. Monahul traieste in pustie ca un inger, alaturi de ingeri. Isaac Sirul vorbeste despre "pustnicii care au prefacut pustia in cetate, si au facut-o locuinta a ingerilor". Iata si marturia lui Ioan Scararul: "Anahoretul se deosebeste de monahul ce duce o viata in comun (...); acestuia ii ajuta ingerul, pe cand celui de-al doilea ii ajuta deseori celalalt (adica cel ce traieste impreuna cu el in obste). Puterilor inteligibile (ingerilor) le place a salaslui in sufletul isihastului si a sluji impreuna cu el Domnului. (...) Cel ce traieste singuratic are nevoie de o putere ingereasca...". E nevoie de o putere ingereasca si ca sa infrunti puterile raului. In desert, pustnicii indeplinesc, ca si ingerii, un dublu oficiu: sunt preoti si razboinici. Extrema contemplativitate se combina cu extrema actiune. Avem de-a face cu o veritabila "cavalerie spirituala", cu o ostire subtila, care ia cu asalt "Graalul", rezistand fortelor uzurpatoare. Desertul e teatrul de desfasurare al unui razboi sfant. Un razboi aspru, purtat intr-o mare tacere, in a carei solemnitate e greu sa deosebesti oamenii de ingeri.

Va asigur ca oamenii cei mai interesanti pe care i-am intalnit intre calugari i-am intalnit, si ca onoarea lor rascumpara din plin nemernicia rebuturilor." - Andrei Plesu, Viata monahala