Amintiri din casa mortilor

"Amintiri din casa mortilor" (1862) este a saptea carte a lui Feodor Dostoievski, predecesoarea romanului "Insemnari din subterana", scris doi ani mai tarziu. Inca o data, autorul patrunde psihologia umana si analizeaza politica sociala si spirituala a societatii prin intermediul scriiturii. Alexandr Petrovici Goriancikov, personajul principal, este un nobil condamnat la ocna in Siberia,ca pedeapsa pentru asasinarea sangeroasa a sotiei sale. Eliberat, el ramane in nordul Rusiei si devine meditator de franceza la o familie bogata iar dupa moartea sa, ii este gasit un jurnal din inchisoare cu numele "Amintiri din casa mortiolor". Citind paginile, se dezvaluie o lume cumplita, a suferintei, in care singurul motiv pentru care viata mai are sens este ziua eliberarii, singura distragere fiind munca. Dostoievski chiar afirma ca :"Daca ai vrea intr-adevar sa strivesti, sa distrugi un om, sa-i dai pedeapsa cea mai ingrozitoare, astfel incat si cel mai aspru criminal sa se cutremure la gandul acestei pedepse si sa se sperie de ea dinainte, atunci ar fi suficient sa-i conferi muncii un caracter de inutilitate totala, completa, de absurditate." Cele mai multe reguli ale ocnei sunt lipsite de sens si chiar inutile, servind doar la alimentarea cu ura a detinutilor, imblanzirea aparenta fiind doar efectul declansat de frica ce antreneaza viitorul criminal. Conditiile trai sunt mizere, dar tocmai acest lucru permite reliefarea adevaratului ocnas, fie el smerit si cu frica de Dumnezeu fie la fel de crud si indiferent ca in momentul delictului.