Acea traiectorie introvertită are o polaritate yin, negativă, care adună înăuntru, iar şinele său social extravertit are o polaritate yang, pozitivă, care împinge în afară. Se creează o distanţă - o energie iese afară, separându-se de energia spirituală din interiorul bărbatului, care atrage în interior. La bărbat, cel de-a şaselea simţ şi sensibilitatea constau în echilibrarea acestei distanţe - la fel cum toţi trebuie să micşorăm distanţa închipuită dintre noi înşine şi realitatea din exterior. Majoritatea bărbaţilor împing în exterior, încercând să producă, demonstrând acte de rezistenţă şi forţă. In realitate, vor să se înconjoare de observatori, sperând că în acest fel vor deveni mai stăpâni pe ei. Insă prea multă activitate îi face să fie vulnerabili şi irascibili. Se îndepărtează atât de mult de şinele lor lăuntric încât devin deconectaţi, şi astfel le vine greu să se autodescopere. Aţi întâlnit vreodată un bărbat de mare succes în lumea materială, un multimilionar plin de bani, dar care arată ca un băieţel? Poate v-aţi întrebat cum de a reuşit să dea lovitura în lumea financiară.
Probabil că atunci când iese în lume să facă bani, conducân-du-şi imperiul, se află în starea sa yang, de producător, de adult, însă acea activitate îl distanţează tot mai mult de spiritualitatea lui. în acel orizont, trăieşte o mare confuzie şi nesiguranţă. Pentru a compensa, o parte din el regresează în vremea copilăriei şi îşi caută o mamă surogat care să-i ofere blândeţe, alinare şi siguranţă.
Majoritatea bărbaţilor, simţind distanţa uriaşă din interior, încep să se întrebe: „Cine sunt eu?" Prin toată acea activitate yang, îşi pierd adesea şinele adevărat. Deci, bărbatul descoperă cine este, dacă se îndepărtează treptat de yang şi dacă se disciplinează. Bărbatul echilibrat trebuie să facă un compromis, renunţând la nevoia de a avea observatori şi statut, şi să se întoarcă spre interior - fără a se dezechilibra atât de mult încât să nu-şi poată câştiga existenţa şi devenind o povară pentru ceilalţi, sau recurgând la infracţiuni pentru a face bani. întreaga percepţie extrasenzorială este yin; provine din delicateţe şi tăcere. Bărbatul care se exteriorizează, produce, ejaculează, cucereşte şi riscă să-şi piardă şi puţina delicateţe pe care o mai ar-?.. Va câştiga medalii într-o lume extrnoară, în timp ce în lumea lăuntrică eterică îşi taie singur capul şi îşi pierde vederea.
Are nevoie de puţină disciplină pentru a-şi recâştiga şinele spiritual. Poate fi vorba de disciplină nutriţională sau o perioadă de celibat, ori de disciplina de a-şi pune viaţa în ordine. Poate trebuie să-şi facă un pic de curăţenie prin acte, să-şi plătească datoriile, să profite de locul în care se află şi să se elibereze de orice piedici inutile din viaţă. Odată ce bărbatul a experimentat lumea şi şi-a obţinut partea, este foarte important să lase totul deoparte şi să se întoarcă în interior; altfel, nu-şi va redescoperi niciodată delicateţea şi compasiunea. Fără acestea, nu va evolua niciodată la nivel spiritual. Schimbarea se face cel mai uşor prin meditaţie, rugăciune şi contemplare. Cu toţii putem intra în comuniune cu Dumnezeu, stând pe un scaun, gândin-du-ne obiectiv la vieţile noastre, hotărând ce are logică şi ce este simplă iluzie. Dacă vă analizaţi punctele forte şi cele slabe, veţi vedea ce anume dă rezultate şi ce nu. Calea spirituală este evidentă.
Ca bărbaţi, creaţi-vă disciplina de a exprima spiritualitatea şi blândeţea faţă de cineva, cel puţin o dată pe zi. Poate fi un gest de grijă, o remarcă blândă sau un faptă de generozitate. Poate fi actul de luare în braţe a unui copil, sau de a îmbrăţişa un bătrân şi de a vă plimba împreună pe stradă, fiind preocupaţi de ce are de spus, stând puţin pe loc pentru a descoperi cine este şi ce a descoperit în viaţă. Pentru un bărbat, este o disciplină spirituală să-şi accepte vulnerabilitatea de care are nevoie pentru a-şi revendica Forţa Dumnezeu din interior.
Pentru femeie, viaţa ar fi floare la ureche dacă şi-ar putea exprima spiritualitatea şi feminitatea, ca în simplitatea relativă a obiceiurilor tribale. însă viaţa modernă îi cere să iasă în lume şi să facă bani pentru a se întreţine - pe ea şi pe copiii ei, dacă are copii. Astfel încât este trimisă în mod forţat în lumea yang a productivităţii, competiţiei şi efortului. Desigur că nu este nimic greşit în a-ţi câştiga existenta, întrucât îţi oferă libertate. Nu ar fi mult mai bine dacă nu ar presupune tot stresul şi efortul care însoţesc actul de a avea o slujbă?
