Dimensiunea porţiilor şi băuturile
Dimensiunea porţiilor alimentare, îndeosebi atunci când e vorba despre alimente precum hamburgerii şi băuturile acidulate, nu a încetat să crească în ultimii douăzeci de ani, ajungând chiar să se dubleze.
Piaţa s-a adaptat la această hrană, pe care o putem găsi oricând. Chiar şi în maşini sunt instalate suporturi de pahare, Europa imitând în această privinţă Statele Unite ale Americii, şi este aproape sigur că suporturile acestea vor continua să-şi mărească volumul aşa cum s-a întâmplat la americani, pentru a face loc unor recipiente tot mai mari. La cinematograf, se oferă porţii de floricele în pahare de carton tot mai mari; porţia XXL reprezintă totuşi 1 700 kcal în aport caloric de floricele, adică aproape echivalentul raţiei calorice zilnice a unui individ ! De o manieră generală, anchetele în domeniu au arătat că persoanele au tendinţa de a consuma ansamblul produselor ce le sunt propuse. Or, diminuând dimensiunea porţiilor, oamenii nu încearcă neapărat să compenseze ; pentru ei, ceea ce are importanţă în final, într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, este să termine ceea ce au în farfurie.
In cursul numeroaselor consultaţii efectuate, ne-am obişnuit, în anumite circumstanţe, să le recomandăm persoanelor supraponderale să mănânce doar în farfurii mici. Diminuând pur şi simplu porţiile prin acest subterfugiu, numeroase persoane reuşesc să-şi controleze mai bine greutatea, fără a mânca totuşi diferit de ceilalţi membri ai familiei. Dar există un detaliu important: farfurioara trebuie aşezată într-o farfurie normală pentru a se evita astfel orice sentiment de marginalizare şi de frustrare.
Această aserţiune are însă şi anumite limite. Astfel, jurnalistul William Reymond arată că americanii s-au obişnuit atât de mult să aibă porţii mari în farfurie, mai ales când mănâncă la restaurant, încât atunci când vizitează alte ţări unde li se servesc porţii mai mici care ar putea fi calificate drept normale, au impresia că sunt „păcăliţi".în ceea ce priveşte băuturile, trebuie remarcat faptul că explozia cazurilor de obezitate din Statele Unite ale Americii poate fi corelată cu cea a consumului de băuturi acidulate. Există un paralelism între creşterea obezităţii începând din anii 1980 şi introducerea unui nou tip de zahăr în băuturi, numit HFCS (High Fructose Corn Syrup), obţinut din hidroliza amidonului din cereale. Este ceea ce noi numim sirop de fructoză sau de glucoza care nu trebuie în nici un caz asemănat cu fructoza din fructele proaspete.
Conform unui studiu german, aceste băuturi astfel îndulcite pe cale industrială antrenează „o creştere a masei grase, fără ca acest lucru să fie legat de o creştere a caloriilor", ceea ce provoacă, de asemenea, o dereglare a creierului şi a comenzilor acestuia. Se produce o confuzie între a bea şi a mânca, iar semnalele de foame şi de saţietate, în acest caz, nu mai funcţionează normal. Soluţia nu este aceea de a ne orienta în direcţia produselor light cu edulcoranţi de tipul aspartamului sau acesulfamului K pentru că, dimpotrivă, acestea antrenează o creştere şi mai accentuată în greutate, conform unui studiu american efectuat în rândul copiilor.
Captatorii specifici de informaţie nutriţională ai organismului nu mai sunt capabili să genereze informaţiile; comenzUe cerebrale pentru absorbţiile alimentare sunt încă şi mai perturbate. In plus, persoanele care consumă aceste produse se simt deculpabilizate şi au impresia că fac un efort însemnat acordându-şi, în consecinţă, dreptul de a mânca produse grase sau îndulcite. în sfârşit, toate produsele chimice din aceste băuturi (coloranţi, diverşi aditivi) lasă urme în organism - în funcţie de doze şi de durata de expunere -, iar evaluarea impactului acestora este departe de a fi încă stabilită.
Este imperativ necesar, mai ales în ceea ce-i priveşte pe copii, să se recomande doar consumul de apă, plată sau gazoasă, şi numai ocazional acela de băuturi acidulate sau de sucuri de fructe industriale.
