Identitate de frontiera in Europa largita

„Aceasta carte, dedicata identitatii in definitia ei teritoriala, urmareste felul in care ceea ce intelegem in mod curent prin «lumea noastra», nostrum mundus, locul caruia ii apartinem si care ne apartine, presupune eforturi continue de reteritorializare si translocare simbolica. Inainte insa de a vorbi despre constructiile simbolice care au orientat teritoriile romanesti, se cuvine subliniat inca o data caracterul relativ al situarii oricarui teritoriu pe harta, rezultat al unei alegeri. Nici punctele cardinale si nici apartenenta teritoriilor la o directie sau la cealalta nu sint, intr-o geografie locuita, sigure. Geografia identitara dilueaza opozitiile, refuza o gindire dihotomica si risca o dialectica pe cont propriu, acuzata adesea a fi dovada recursivitatii istoriei in aceasta parte a lumii. Dincolo de acuze (si istoria identitara se supune aceluiasi proces continuu de reformulare), ea este foarte activa si creativa. Noua identitate de frontiera doreste sa fie altceva decit o identitate a marginii, periferica si insarcinata doar cu atributii de securitate. Ea ar urma sa exprime rezistenta fata de fenomene de separare, autarhie, dar si fata de omogenizarea fara diferenta. Pe de alta parte, avem de a face aici cu o pozitie de putere, cu un moment al vanitatii: «pe hotar» se masoara intinderea si integritatea propriei avutii in comparatie cu cea a vecinilor, dar si cu unul al responsabilitatii: «la hotare» se face un bilant si se controleaza o diferenta.” (Romanita Constantinescu)