Şi s-au scufundat în apă, şi au scos zece scoic' fiecare având câte două perle mari.
- Pe Allah! au strigat ei bucuroşi. Steaua ta, neguţă torule, se ridică iar! Iată partea ta, zece perle! Dous vinde-le, şi cu banii căpătaţi fă negoţ, iar celelalte op' păstrează-le pentru zile negre...
Neguţătorul a luat perlele, şi pe opt le-a cusut în tivul veşmântului, iar celelalte două şi le-a băgat în gură. Un hoţ 1-a văzut însă şi a dat de ştire soţilor săi întru hoţit, şi l-au atacat, şi i-au luat veşmântul. Neguţătorul s-a mângâiat însă cu cele două perle rămase.
S-a dus deci în cetate, şi a scos cele două perle, şi le-a dat misitului să le vândă. Tot atunci însă s-au furat de la un giuvaergiu zece perle la fel. Şi văzând cele două perle în mâna misitului, păgubaşul 1-a întrebat ale cui sunt.
- Sunt ale acestui om! a răspuns misirul, arătând spre neguţător.
- Unde sunt celelalte opt?
Crezând că giuvaergiul îl întreabă de perlele cusute în tivul veşmântului, neguţătorul a răspuns că-i fuseseră furate, cu veşmânt cu tot...
Giuvaergiul nu se mai îndoia că el îi furase cele zece perle. L-a apucat de guler şi 1-a dus la emirul cu paza.
- Iară hoţul! a strigat giuvaergiul. El mi-a furat cele zece perle! Două le-am găsit la dânsul, şi a spus singur că celelalte opt i-au fost furate...
Emirul a poruncit ca neguţătorul să fie bătut şi închis.
Şi a trecut un an. Unul dintre pescuitorii de perle a fost închis, din porunca emirului, şi el, în aceeaşi temniţă cu neguţătorul. Şi cunoscându-1, neguţătorul i-a povestit ce nenoroc i-au adus perlele. Când pescuitorul a ieşit din închisoare, a povestit istoria neguţătorului, pe ici, pe colo, şi aflând şi sultanul, s-a milostivit de dânsul şi a poruncit să i se dea drumul şi să i se dea locuinţă lângă seraiul său, şi i-a mai dat şi nişte bani pe deasupra.
Neguţătorul a uitat repede necazurile.
într-o zi s-a dus la o fereastră a seraiului, astupată cu pământ şi pietre. Dând la o parte pământul şi pietrele, să vadă ce se află înlăuntru, a văzut că nimerise chiar încăperea unde stătea sultanul şi-şi număra banii!
Văzând aceasta, neguţătorul s-a tras înapoi, speriat, a adus pământ proaspăt, să zidească fereastra la loc, dar sultanul, punând mâna pe dânsul, i-a spus:
- Iată care ţi-i răsplata pentru binefacerile mele! De ce mă pândeşti când îmi număr banii?
Apoi, sultanul a poruncit să i se scoată ochii...
- Aşa şi eu, preamărite sultane! a reluat osânditul, după o clipă. Mi se întâmplă şi mie ca şi acestui neguţător! Un timp mi-a mers totul din plin. Acum însă, toate îmi merg anapoda...
Auzindu-i povestirea, sultanul s-a potolit şi a poruncit să fie dus înapoi în temniţă. Apoi a spus vizirilor:
- Ziua e pe sfârşite, viziri, să aşteptăm până mâine... A doua zi dimineaţa, al doilea vizir, pe nume Bahrun, s-a ridicat în adunarea divanului şi a prins a striga împotriva osânditului, iar sultanul a poruncit să fie adus numaidecât!
